1Iosíf nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor de față și a strigat: „Scoateți-i pe toți afară dinaintea mea!”. Și nu a mai rămas nimeni cu el; Iosíf s-a făcut cunoscut fraților săi.
2Și-a ridicat glasul și a plâns. L-au auzit egipténii și l-a auzit și casa lui Faraón.
3Iosíf le-a spus fraților săi: „Eu sunt Iosíf. Mai trăiește tatăl meu?”. Dar frații lui nu au fost în stare să-i răspundă, așa erau de înspăimântați de fața lui.
4Iosíf le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine!”. Și ei s-au apropiat. El le-a zis: „Eu sunt Iosíf, fratele vostru, pe care l-ați vândut în Egipt.
5Dar acum nu vă tulburați și nu mai fiți cu ochii supărați pentru că m-ați vândut aici, căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viață!”.
6Iată, sunt doi ani de când este foamete în țară și mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arat, nici secerat.
7Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să pună un rest din voi în țară și ca să rămâneți în viață printr-o mare eliberare.
8Așadar, nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu. El m-a pus ca pe un tată pentru Faraón, domn peste toată casa lui și stăpânitor peste toată țara Egiptului.
9Grăbiți-vă, urcați la tatăl meu și spuneți-i: «Așa zice fiul tău Iosíf: ‹Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; coboară la mine și nu sta!
10Vei locui în ținutul Goșén și veți fi aproape de mine tu, fiii tăi și fiii fiilor tăi, turmele tale, vitele tale și tot ce ai.
11Acolo mă voi îngriji de tine, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; astfel, nu vei sărăci nici tu, nici casa ta și nimic din ce ai› ».
12Iată, ochii voștri și ochii fratelui meu Beniamín văd că însăși gura mea vă vorbește.
13Faceți-i cunoscut tatălui meu gloria mea din Egipt și tot ce ați văzut; grăbiți-vă să-l faceți-l pe tatăl meu să coboare aici!”.
14El a căzut pe grumazul fratelui său Beniamín și a plâns; și Beniamín a plâns [și el] pe grumazul lui.
15I-a sărutat pe toți frații lui și a plâns cu ei. După aceea, frații lui au stat de vorbă cu el.
16Vestea s-a auzit în casa lui Faraón: „au venit frații lui Iosíf”. Lucrul acesta a fost bun în ochii lui Faraón și în ochii slujitorilor lui.
17Faraón i-a zis lui Iosíf: „Spune fraților tăi: «Așa să faceți: încărcați-vă animalele de povară, plecați și mergeți în țara Canaán;
18luați-l pe tatăl vostru și casele voastre și veniți la mine! Eu vă voi da ce-i mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea pământului».
19Iar tu dă-le această poruncă: «Așa să faceți! Luați-vă din țara Egiptului care pentru copiii voștri și pentru soțiile voastre; luați-l și pe tatăl vostru și veniți înapoi!
20Ochii voștri să nu fie [cuprinși] de milă pentru lucrurile voastre, căci tot ce este mai bun în toată țara Egiptului va fi al vostru»”.
21Fiii lui Israél au făcut așa. Iosíf le-a dat care, după cuvântul lui Faraón; le-a dat și provizii pentru drum.
22Le-a dat tuturor haine de schimb, iar lui Beniamín i-a dat trei sute de arginți și cinci schimburi de haine.
23Tatălui său i-a trimis astfel: zece măgari încărcați cu tot ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâu, pâine și hrană pentru tatăl său [ca să aibă] pe drum.
24Apoi le-a dat drumul fraților săi și ei au plecat. Și le-a zis: „Să nu vă certați pe drum!”.
25Ei au urcat din Egipt și au ajuns în țara Canaán la tatăl lor, Iacób.
26I-au făcut cunoscut, zicând: „Iosíf este încă în viață și domnește peste toată țara Egiptului”. Dar inima lui Iacób nu a tresărit, pentru că nu-i credea.
27Când i-au spus ei toate cuvintele lui Iosíf pe care acesta le zisese lor și când a văzut carele pe care le trimisese Iosíf ca să-l ia, atunci duhul lui Iacób, tatăl lor, s-a reînsuflețit.
28Israél a zis: „Îmi este de-ajuns că fiul meu Iosíf este încă în viață. Mă duc să-l văd înainte de a muri”.