Genesis 44
1 [Iosíf] a poruncit mai-marelui casei lui, zicând: „Umple cu provizii sacii oamenilor acestora, atât cât vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
2 Iar pocalul meu, cupa de argint, s-o pui la gura sacului celui mai tânăr împreună cu argintul pentru grâul lui”. Și acela a făcut după cum îi spusese Iosíf.
3 Dimineața, când s-a făcut lumină, oamenii au fost lăsați să plece, ei și măgarii lor.
4 După ce au ieșit din cetate, nu erau departe când Iosíf a spus către mai-marele casei sale: „Scoală-te și urmărește-i pe oamenii aceia și, când îi vei ajunge, spune-le: «De ce ați răsplătit binele cu rău?
5 Oare nu este aceasta [cupa] din care bea stăpânul meu și în care ghicește? Rău ați făcut ceea ce ați făcut»”.
6 El i-a ajuns și le-a spus aceste cuvinte.
7 Ei i-au zis: „Cum poate să spună domnul cuvinte ca acestea? Departe de servitorii tăi să fi făcut o asemenea faptă!
8 Iată, argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noștri ți l-am adus înapoi din țara Canaán! Cum am fi putut să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur?
9 Să moară acela dintre servitorii tăi la care se va găsi și noi înșine să fim sclavi ai domnului nostru!”.
10 El a zis: „Acum, așadar, să fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi să fie sclavul meu; iar voi veți fi nevinovați”.
11 Ei s-au grăbit și fiecare a coborât sacul lui la pământ și fiecare și-a deschis sacul.
12 El a controlat începând cu cel mai în vârstă și sfârșind cu cel mai tânăr. Cupa a fost găsită în sacul lui Beniamín.
13 Ei și-au sfâșiat hainele, și-a încărcat fiecare măgarul și s-au întors în cetate.
14 Iúda și frații lui au ajuns la casa lui Iosíf pe când era el încă acolo și au căzut cu fața la pământ înaintea lui.
15 Iosíf le-a zis: „De ce ați făcut o faptă ca aceasta? Oare n-ați știut că un om ca mine poate să ghicească?”.
16 Iúda a răspuns: „Ce să spunem domnului nostru? Ce să mai vorbim? Cum să ne îndreptățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea servitorilor tăi. Iată, suntem sclavi ai domnului nostru: și noi, și acela în mâna căruia s-a găsit cupa!”.
17 El a zis: „Departe de mine să fac așa ceva! Omul în mâna căruia s-a găsit cupa va fi sclavul meu; voi mergeți cu pace la tatăl vostru!”.
18 Iúda s-a apropiat de el și i-a spus: „Te rog, domnul meu, îngăduie slujitorului tău să vorbească înaintea domnului meu fără ca mânia ta să se aprindă împotriva slujitorului tău; căci tu ești ca Faraón.
19 Domnul meu i-a întrebat pe servitorii săi, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?».
20 Noi am răspuns domnului meu: «Noi avem un tată bătrân și un frate mai mic, care i s-a născut la bătrânețe. Fratele lui a murit, iar el a rămas singurul copil al mamei sale și tatăl său îl iubește».
21 Atunci tu ai spus servitorilor tăi: «Faceți-l să coboare la mine ca să-l văd cu ochii mei!».
22 Noi am zis domnului meu: «Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său; căci dacă își va părăsi tatăl, acesta va muri».
23 Tu ai spus servitorilor tăi: «Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu veți mai putea vedea fața mea».
24 Când am urcat la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele domnului meu.
25 Când tatăl nostru ne-a zis: «Mergeți din nou și cumpărați ceva de mâncare»,
26 noi i-am zis: «Nu putem coborî; dacă este cu noi fratele nostru mai mic, atunci coborâm. Căci nu putem să mai vedem fața acelui om dacă fratele nostru mai mic nu este cu noi».
27 Atunci servitorul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi știți că soția mea mi-a născut doi fii;
28 unul s-a dus de la mine și am zis: a fost sfâșiat de vreun animal; până astăzi nu l-am mai văzut.
29 Dacă îl luați și pe acesta din fața mea și i se va întâmpla vreo nenorocire, îmi veți coborî căruntețea cu răutate în locuința morților».
30 Acum, dacă voi merge la servitorul tău, tatăl meu, și nu va fi cu noi tânărul de al cărui suflet e legat sufletul lui,
31 când va vedea că băiatul nu este, va muri; iar servitorii tăi vor coborî căruntețea servitorului tău, tatăl nostru cu îndurerare în locuința morților.
32 Căci servitorul tău a garantat pentru tânăr în fața tatălui meu, spunând: «Dacă nu-l voi aduce [înapoi] la tine, vinovat să fiu față de tatăl meu pentru toate zilele [mele]!».
33 Acum [îngăduie], te rog, servitorului tău să rămână în locul tânărului ca sclav al stăpânului meu, iar tânărul să urce cu frații săi!
34 Cum să urc la tatăl meu fără ca băiatul să fie cu mine? N-aș putea să văd răul care l-ar afla pe tatăl meu”.