1Mai bun este numele decât untdelemnul cel bun și ziua morții, decât ziua nașterii.
2Mai bine să mergi la o casă de jale decât să mergi la o casă de ospețe, căci ea este sfârșitul fiecărui om și cel viu pune la inimă.
3Mai bună indignarea decât râsul și prin întristarea feței se îmbunătățește inima.
4Inima celor înțelepți este în casa de jale, dar inima celor nesimțiți este în casa de veselie.
5Mai bine să asculți reproșul înțeleptului decât ca omul să asculte cântecul celor nesimțiți.
6Căci ca trosnetul spinilor sub oală, așa este râsul celor nesimțiți: și aceasta este deșertăciune.
7Cel care oprimă poate să-l prostească pe cel înțelept și darul poate să facă să piară inima.
8Mai bine sfârșitul lucrului decât începutul său, mai bine cel larg la inimă decât cel semeț la suflet.
9Nu te pripi să te indignezi în duhul tău, căci indignarea se odihnește în pieptul celor nesimțiți!
10Nu spune: „Cum de zilele dinainte erau mai bune decât acestea?”, pentru că nu din înțelepciune întrebi despre aceasta!
11E bună înțelepciunea împreună cu moștenirea: este un avantaj pentru cei care văd soarele.
12[E bine] la umbra înțelepciunii și [e bine] la umbra argintului, dar cunoașterea este un avantaj și înțelepciunea îl face să trăiască pe cel care o posedă.
13Vezi lucrarea lui Dumnezeu! Căci cine poate îndrepta ceea ce el a făcut strâmb?
14În ziua cea bună fii bun și în ziua cea rea teme-te! Căci și pe aceasta a făcut-o Dumnezeu pentru ca omul să nu afle nimic despre ceea ce va fi după el.
15Am văzut totul în zilele deșertăciunii mele: există cel drept care piere în dreptatea lui și există cel rău care își prelungește [zilele] în răutatea lui.
16Nu fi mult prea drept și nici nu deveni prea înțelept: de ce vrei să te ruinezi?
17Dar nu fi nici rău peste măsură și nu fi nici nebun! De ce să mori când nu este timpul tău?
18Este bine să te ții de aceasta, dar nu-ți retrage mâna nici de la cealaltă! Căci cel care se teme de Dumnezeu iese din toate.
19Înțelepciunea îl întărește pe cel înțelept mai mult decât zece guvernatori care sunt în cetate.
20Căci nu este pe pământ niciun om drept care să facă binele și să nu păcătuiască.
21Nu pune la inimă nici toate vorbele care se vorbesc, ca să nu-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!
22Căci inima ta știe că de multe ori și tu i-ai blestemat pe alții.
23Pe toate acestea le-am încercat cu înțelepciune. Și am zis: „Vreau să fiu înțelept”, dar ea era departe de mine.
24Era mai departe decât fusese și mai adâncă decât adâncul: cine va putea să o găsească?
25Mi-am întors inima să cunosc, să cercetez și să caut înțelepciunea și rațiunea lucrurilor, cunoscând nelegiuirea nesimțirii și nebunia prostiei.
26Am aflat că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este un laț și o capcană și ale cărei mâini sunt niște funii; cel bun înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar păcătosul este prins de ea.
27Vezi, am găsit – spune Qohelét – și una, și alta, [căutând] să aflu rațiunea lucrurilor.
28Ceea ce încă sufletul meu caută nu am găsit. Un om dintr-o mie am găsit, dar o femeie din toate n-am găsit.
29Vezi, numai aceasta am aflat: Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar mulți dintre ei caută complicațiile.