Ecclesiastes 6
1 Este un rău pe care l-am văzut sub soare și care era mare asupra oamenilor.
2 Este un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăție, avere și glorie și nu-i lipsea nimic din tot ceea ce sufletul său își dorea, dar Dumnezeu nu i-a dat putere să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă. Și aceasta este deșertăciune și o mare slăbiciune.
3 Dacă unui om i se nasc o sută [de fii] și dacă trăiește mulți ani – oricât de multe ar fi zilele anilor săi – dar sufletul lui nu se satură de bunuri și nici nu are un mormânt, am zis: e mai bine pentru un avorton decât pentru el.
4 Căci acesta vine în deșertăciune și se duce în întuneric, iar numele lui este acoperit de întuneric.
5 El nu a văzut nici soarele și nu l-a cunoscut, și totuși odihna lui este mai mare decât a acestuia.
6 Chiar dacă ar avea de două ori câte o mie de ani și nu ar vedea binele, oare nu merge în același loc cu toți?
7 Toată truda omului este pentru gura lui, și totuși sufletul lui nu se satură.
8 Ce avantaj are înțeleptul față de nesimțit? Și ce-i [folosește] celui umil să știe că merge înaintea celor vii?
9 Mai bine să vezi cu ochii decât să ai un suflet frământat. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
10 Ceea ce este deja i s-a pus numele și este cunoscut ceea ce este omul: el nu poate să se judece cu cel care este mai puternic decât el.
11 Căci sunt lucruri multe care măresc deșertăciunea: ce avantaj are omul?
12 Cine știe ce este bine pentru om în viață? În timpul zilelor vieții lui deșarte, el este făcut ca o umbră. Cine poate să-i facă cunoscut omului ce va fi după el sub soare?