1Pentru toate există o vreme și un timp, pentru toate cele plăcute sub ceruri.
2Este un timp pentru a se naște și un timp pentru a muri; un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge ce s-a plantat;
3un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma și un timp pentru a construi;
4un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde; un timp pentru a geme și un timp pentru a dansa;
5un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a se îndepărta de îmbrățișare;
6un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde, un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
7un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi.
8un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî; un timp pentru luptă și un timp pentru pace.
9Ce folos are cel care lucrează din tot ceea ce trudește el?
10Am văzut îndeletnicirea pe care Dumnezeu le-a dat-o fiilor oamenilor ca să se ocupe cu ea.
11Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veșnicia în inima [omului], chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început și până la sfârșit.
12Am recunoscut că nu este bine în ele decât să se bucure și să facă binele în viața lor.
13Și omul care mănâncă și bea și vede ceea ce este bun în toată truda lui, și aceasta este darul lui Dumnezeu.
14Am cunoscut că tot ceea ce face Dumnezeu este pentru totdeauna: nu este nimic de adăugat la el și nimic de scos din el. Dumnezeu a făcut pentru ca să se teamă de el.
15Ceea ce s-a făcut s-a făcut deja și ceea ce a fost a fost deja. Dumnezeu caută ceea ce s-a urmărit.
16Am mai văzut sub soare că în locul judecății era nelegiuirea și în locul dreptății era vinovăția.
17Mi-am zis în inimă: „Dumnezeu îi va judeca pe cel drept și pe cel vinovat, căci este un timp pentru ceea ce este plăcut și pentru tot ceea ce este făcut acolo ”.
18Am zis în inimă: „Din cauza fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să-i încerce și să vadă că nu sunt decât animale ”.
19Soarta omului și soarta animalului este aceeași soartă; cum moare unul, așa moare și celălat: este aceeași suflare pentru toți și omul nu are niciun avantaj față de animale, căci totul este deșertăciune.
20Toate merg spre un singur loc: toate sunt din țărână, toate se întorc în țărână.
21Cine cunoaște suflarea fiilor oamenilor? Oare urcă spre înălțimi? Sau suflarea animalelor, oare coboară ea spre adâncul pământului?
22Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se bucure de ceea ce face: aceasta este partea lui. Căci cine-l va duce să vadă ceea ce va fi după el?