Romans 3
1 Atunci care este privilegiul iudeului sau care este beneficiul circumciziei?
2 Este mare în toate privințele. Mai întâi, pentru că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu.
3 Și ce dacă unii n-au crezut? Oare va anula necredința lor credincioșia lui Dumnezeu?
4 Nicidecum! Dimpotrivă, fie Dumnezeu găsit adevărat și tot omul mincinos, după cum este scris: „Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.”
5 Dar, dacă nedreptatea noastră scoate în evidență dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Este oare nedrept Dumnezeu, care Își revarsă mânia? (Vorbesc din perspectivă omenească.)
6 Nicidecum! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Dar, dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a fost scos și mai mult în evidență, spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos?
8 Oare „să facem răul ca din el să vină binele”, așa cum suntem vorbiți de rău și cum spun unii că zicem noi? Condamnarea lor este dreaptă!
9 Așadar, ce? Suntem noi mai buni? Nicidecum! Pentru că i-am acuzat deja atât pe iudei, cât și pe greci, că toți sunt sub păcat,
10 după cum este scris: Nu este nimeni drept, nici măcar unul!
11 Nu este nimeni înțelept, nu este nimeni care să-L caute pe Dumnezeu.
12 Toți s-au abătut și împreună au ajuns netrebnici. Nu este nimeni care să facă binele, niciunul măcar!
13 Un mormânt deschis le este gâtlejul; cu limbile lor întruna înșală, iar sub buzele lor este venin de viperă;
14 gura le este plină de blesteme și amărăciune,
15 picioarele le sunt iuți să verse sânge,
16 prăpăd și nenorocire este pe căile lor,
17 iar calea păcii n-au cunoscut-o.
18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.
19 Știm că tot ce spune Legea celor de sub Lege le spune, ca orice gură să fie închisă și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20 De aceea, niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui prin faptele Legii, căci prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.
21 Acum însă, separat de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care mărturisesc Legea și Profeții –
22 adică, dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos pentru toți cei care cred. Nu este nicio deosebire,
23 căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu,
24 fiind îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus.
25 Pe El Dumnezeu L-a înfățișat drept loc al ispășirii, prin credință, în sângele Lui, ca să-Și arate dreptatea – pentru că, în îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite mai înainte,
26 în vremea îngăduinței lui Dumnezeu – ca să-Și arate dreptatea în vremea de acum, așa încât El să fie drept și totuși să-l îndreptățească pe cel ce crede în Isus.
27 Atunci unde este lauda? A fost înlăturată! Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței!
28 Căci noi considerăm că un om este îndreptățit prin credință, separat de faptele Legii.
29 Oare Dumnezeu este numai al iudeilor, nu și al neamurilor? Da, El este și al neamurilor,
30 întrucât este un singur Dumnezeu care îi va îndreptăți prin credință pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși.
31 Atunci desființăm noi Legea prin credință? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.