Revelation 16
1 Apoi am auzit un glas puternic din Templu, zicând celor șapte îngeri: „Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”
2 Așadar, cel dintâi s-a dus și și-a vărsat cupa pe pământ. O rană urâtă și dureroasă a venit peste oamenii care aveau semnul fiarei și peste cei care se închinau chipului ei.
3 Al doilea și-a vărsat cupa în mare; aceasta s-a făcut sânge ca de mort și orice făptură vie din mare a murit.
4 Al treilea și-a vărsat cupa în râuri și în izvoarele de apă și ele s-au făcut sânge.
5 Și l-am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept ești Tu, Cel care este și care era, Cel Sfânt, pentru că ai făcut aceste judecăți.
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților, le-ai dat și lor să bea sânge. Li se cuvine! ”
7 Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”
8 Al patrulea și-a vărsat cupa peste soare, căruia i s-a dat să-i dogorească pe oameni cu foc.
9 Oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au rostit blasfemii împotriva Numelui lui Dumnezeu, Cel care are autoritate peste aceste urgii; dar nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
10 Al cincilea și-a vărsat cupa peste tronul fiarei și împărăția acesteia s-a întunecat. Oamenii își mușcau limbile de durere
11 și, din cauza durerilor și a rănilor lor, au rostit blasfemii împotriva Dumnezeului cerului, dar tot nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al șaselea și-a vărsat cupa peste marele râu Eufrat și apa lui a secat, așa încât să fie pregătită calea împăraților de la răsăritul soarelui.
13 Apoi am văzut ieșind din gura balaurului, din gura fiarei și din gura falsului profet, trei duhuri necurate, ca niște broaște.
14 Acestea sunt duhuri de demoni care fac semne și se duc la împărații întregii lumi, ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Atotputernicului Dumnezeu.
15 „Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păstrează veșmintele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea.”
16 Și i-au adunat în locul numit în ebraică Armaghedon.
17 Al șaptelea și-a vărsat cupa în văzduh. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas puternic care zicea: „S-a sfârșit!”
18 Atunci au avut loc fulgere, vuiete și tunete și s-a făcut un mare cutremur de pământ, cum n-a mai fost de când sunt oameni pe pământ un cutremur atât de puternic.
19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să i se dea paharul cu vinul mâniei Lui aprinse.
20 Atunci, fiecare insulă a fugit, iar munții nu au mai fost găsiți.
21 O mare grindină, cam de un talant, a căzut din cer peste oameni. Dar, din cauza urgiei cu grindina, oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu, pentru că urgia aceasta a fost foarte grea.