Luke 22
1 Se apropia sărbătoarea Azimelor, numită Paștele.
2 Mai-marii preoților și cărturarii căutau cum să-L omoare pe Isus, căci se temeau de popor.
3 Atunci, Satan a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul”, care era din numărul celor doisprezece.
4 El s-a dus și a vorbit cu mai-marii preoților și cu comandanții gărzii cum să-L dea pe mâna lor.
5 Aceștia s-au bucurat și au căzut de acord să-i dea arginți.
6 El s-a învoit și căuta un prilej ca să-L dea în mâinile lor, în absența mulțimii.
7 Ziua Azimelor, în care trebuia jertfit mielul de Paște, a sosit.
8 Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan, zicându-le: „Mergeți și pregătiți-ne mielul de Paște ca să mâncăm!”
9 Ei L-au întrebat: „Unde vrei să-l pregătim?”
10 Și El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care va purta un ulcior cu apă. Mergeți după el în casa în care va intra
11 și spuneți-i stăpânului casei: «Învățătorul întreabă: „Unde este camera de oaspeți în care să mănânc Paștele împreună cu ucenicii mei?”»
12 Și el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile!”
13 Ei s-au dus și au găsit întocmai cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.
14 Când a sosit ceasul, El S-a așezat la masă împreună cu apostolii.
15 Apoi le-a zis: „Atât de mult am dorit să mănânc Paștele acesta împreună cu voi, înainte de a pătimi.
16 Vă spun că nu voi mai mânca din el, până când nu se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu.”
17 Și, luând paharul, a mulțumit și a zis: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi!
18 Căci vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din rodul viței, până ce nu va veni Împărăția lui Dumnezeu.”
19 Apoi a luat pâine și, după ce a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta în amintirea Mea!”
20 Tot așa, după ce au cinat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi!
21 Dar iată că mâna celui care Mă vinde este pe masă cu a Mea!
22 Fără îndoială, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care este vândut!”
23 Atunci, ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care ar urma să facă acest lucru.
24 Între ei s-a ivit o neînțelegere: care dintre ei ar trebui privit ca fiind cel mai mare?
25 El le-a zis: „Regii neamurilor domnesc peste ele și cei care-și exercită autoritatea asupra lor sunt numiți «binefăcători».
26 Dar voi să nu fiți așa! Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai tânăr, iar cel care conduce asemenea celui care slujește!
27 Căci, cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care servește? Oare nu cel care stă la masă? Dar Eu sunt în mijlocul vostru ca Acela care slujește.
28 Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele.
29 Și Eu vă dăruiesc o împărăție, după cum Tatăl Meu Mi-a dăruit-o Mie,
30 ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și, așezați pe scaune de domnie, să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
31 Simone, Simone, iată că Satan v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu,
32 dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Tu, însă, când te vei întoarce, să-i întărești pe frații tăi!”
33 Și Petru I-a zis: „Doamne, sunt gata să merg cu Tine și în închisoare, și la moarte!”
34 Dar Isus i-a spus: „Îți spun, Petre, că nu va cânta cocoșul astăzi până când vei nega de trei ori că Mă cunoști!”
35 Apoi le-a zis: „Când v-am trimis fără pungă cu bani, fără traistă și sandale, ați dus lipsă de ceva?” Și ei au răspuns: „De nimic!”
36 El le-a zis: „Acum, însă, cine are pungă să și-o ia! Tot așa și cu traista! Iar cel ce nu are sabie, să-și vândă haina și să-și cumpere una!
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce este scris: «El a fost numărat împreună cu cei nelegiuiți.» Și ceea ce s-a scris despre Mine este gata să se împlinească.”
38 „Doamne”, i-au zis ei, „iată aici două săbii!” Și El le-a răspuns: „Este îndeajuns!”
39 A ieșit afară și S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii au mers și ei după El.
40 Când au ajuns în acel loc, El le-a zis: „Rugați-vă să nu cădeți în ispită!”
41 Apoi El S-a îndepărtat de ei cam la o aruncătură de piatră și, căzând pe genunchi, a început să Se roage,
42 zicând: „Tată, dacă voiești, îndepărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!” [[
43 Atunci, I s-a arătat un înger din cer care L-a întărit.
44 Intrând în agonie, El Se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea I s-a făcut ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ.]]
45 Apoi S-a ridicat de la rugăciune și, venind la ucenici, i-a găsit adormiți de întristare
46 și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!”
47 Pe când vorbea încă, iată că s-a apropiat o mulțime de oameni, iar cel care este numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute,
48 dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut vinzi tu pe Fiul Omului?”
49 Când au văzut cei din jurul Lui ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”
50 Unul dintre ei l-a și lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Isus a răspuns: „Lăsați-l! Până aici!” Și atingându-i urechea, l-a vindecat.
52 Apoi Isus a zis către cei care au venit împotriva Lui – preoții de seamă, comandanții gărzii Templului și bătrânii: „Ați ieșit la Mine ca la un tâlhar, cu săbii și ciomege?
53 Când zi de zi eram cu voi în Templu, n-ați întins mâna împotriva Mea! Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului!”
54 După ce L-au prins, L-au luat și L-au dus în casa marelui preot. Iar Petru Îl urma de departe.
55 Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos împreună. Petru s-a așezat și el printre ei.
56 Văzându-l așezat lângă foc, o slujnică s-a uitat țintă la el și a zis: „Și acesta era împreună cu el.”
57 Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-L cunosc!”
58 După puțin timp, un altul l-a văzut și a zis: „Și tu ești dintre ei!” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!”
59 După ce a trecut cam un ceas, un altul susținea cu tărie: „Într-adevăr, și acesta era cu el, căci este galileean!”
60 Petru a zis: „Omule, nu știu despre ce vorbești!” Și îndată, pe când el încă vorbea, a cântat cocoșul.
61 Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Petru și-a adus aminte de vorba Domnului, cum îi zisese: „Înainte de a cânta cocoșul astăzi, te vei lepăda de Mine de trei ori!”
62 Și, ieșind afară, a plâns cu amar.
63 Bărbații care-L păzeau au început să-L batjocorească și să-L bată.
64 După ce L-au legat la ochi, Îl întrebau: „Profețește, cine este cel care te-a lovit?”
65 Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.
66 Cum s-a făcut de ziuă, bătrânii poporului, mai-marii preoților și cărturarii s-au adunat și L-au dus în Sinedriul lor, zicându-I:
67 „Dacă tu ești Cristosul, spune-ne!” El le-a zis: „Dacă v-aș spune, tot nu M-ați crede,
68 și dacă aș pune întrebări, nu ați răspunde!
69 De acum încolo, însă, Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu.”
70 Atunci, L-au întrebat toți: „Deci, tu ești Fiul lui Dumnezeu?” El le-a zis: „Voi spuneți că Eu sunt!”
71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie?! Căci noi înșine au auzit-o din gura lui!”