Luke 19
1 După ce a intrat în Ierihon, a început să străbată cetatea.
2 Și iată că un bărbat numit Zacheu, care era mai-marele vameșilor și era bogat,
3 căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, pentru că era mic de statură.
4 Atunci a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, fiindcă urma să treacă pe drumul acela.
5 Când a ajuns la locul acela, Isus S-a uitat în sus și i-a zis: „Zacheu, coboară repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!”
6 El a coborât în grabă și L-a primit cu bucurie.
7 Toți cei care au văzut lucrul acesta au început să murmure și să zică: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8 Atunci Zacheu, stând în picioare, a zis către Domnul: „Iată, Doamne, jumătate din avuțiile mele le dau săracilor și, dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit!”
9 Isus i-a zis: „Astăzi a avut loc mântuirea acestei case, pentru că și el este un fiu al lui Avraam!
10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”
11 În timp ce ei ascultau aceste cuvinte, El le-a mai spus o parabolă, pentru că era aproape de Ierusalim și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate îndată.
12 Așadar, le-a spus: „Un om de neam nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să-și preia domnia și apoi să se întoarcă.
13 A chemat pe zece dintre robii săi, le-a dat zece mine și le-a zis: «Faceți negoț cu ele până ce mă întorc!»
14 Dar cetățenii lui îl urau și au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acest om să domnească peste noi!»
15 Când s-a întors după ce fusese numit rege, a cerut să fie chemați la el robii aceia cărora le dăduse banii, ca să afle cât au câștigat din negustorie.
16 S-a înfățișat primul și i-a zis: «Stăpâne, mina ta a câștigat alte zece mine!»
17 Și el i-a zis: «Bine, rob bun! Fiindcă ai fost credincios peste foarte puțin, primește autoritate peste zece cetăți!»
18 A venit al doilea și i-a zis: «Mina ta, stăpâne, a făcut alte cinci mine!»
19 Stăpânul i-a zis și acestuia: «Și tu, fii peste cinci cetăți!»
20 A venit un altul și i-a zis: «Stăpâne, iată-ți mina! Am păstrat-o învelită într-un ștergar,
21 căci mă temeam de tine, fiindcă ești un om aspru: tu iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat!»
22 Stăpânul i-a zis: «Din cuvintele tale te voi judeca, rob rău! Ai știut că sunt un om aspru, că iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat!
23 Atunci, de ce nu mi-ai dat argintul la schimbătorii de bani și la întoarcere l-aș fi luat cu dobândă?»
24 Apoi a zis celor de față: «Luați mina de la el și dați-o celui care are zece mine!»
25 Dar ei i-au zis: «Stăpâne, el are zece mine!»
26 «Vă spun că oricui are i se va mai da, iar de la cel care nu are se va lua și ceea ce are.
27 Iar pe acești dușmani ai mei care nu au vrut să domnesc peste ei, aduceți-i aici și ucideți-i în fața mea!»”
28 După ce a spus acestea, El a pornit înainte, suindu-Se la Ierusalim.
29 Când S-a apropiat de Betfage și Betania, spre muntele numit „al Măslinilor”, a trimis pe doi dintre ucenici,
30 zicându-le: „Mergeți în satul dinaintea voastră în care, îndată ce intrați, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați-l și aduceți-l!
31 Și, dacă vă întreabă cineva: «De ce-l dezlegați?», să spuneți așa: «Pentru că Domnul are nevoie de el!»”
32 După ce au plecat, cei ce fuseseră trimiși au găsit întocmai cum le spusese El.
33 În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegați măgărușul?”
34 Și ei au răspuns: „Domnul are nevoie de el!”
35 Apoi au adus măgărușul la Isus și, după ce și-au aruncat hainele pe el, L-au așezat pe Isus deasupra.
36 În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum.
37 Când S-a apropiat de panta de coborâre a Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor se bucura și a început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Regele care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!”
39 Atunci, unii dintre fariseii din mulțime I-au zis: „Învățătorule, ceartă-ți ucenicii!”
40 El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!”
41 Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, a plâns pentru ea
42 și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu în ziua aceasta lucrurile care puteau să-ți aducă pacea, dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.
43 Căci vor veni peste tine zile când dușmanii tăi vor ridica întărituri împotriva ta, te vor împresura și te vor asedia din toate părțile.
44 Te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa piatră pe piatră în tine, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale.”
45 Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau,
46 zicându-le: „Este scris: Casa Mea va fi o casă de rugăciune, dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!”
47 El îi învăța în fiecare zi în Templu. Mai-marii preoților și cărturarii, dar și fruntașii poporului, căutau să-L omoare,
48 însă nu găseau ce să-I facă, pentru că tot poporul se ținea după El, ascultându-L.