Luke 18
1 Apoi le-a spus o parabolă ca să le arate că trebuie să se roage totdeauna și să nu descurajeze.
2 El le-a spus: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.
3 În cetatea aceea era și o văduvă care venea mereu la el și-i zicea: «Fă-mi dreptate față de acuzatorul meu!»
4 Pentru o vreme, n-a vrut. După aceea, și-a zis: «Chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem și nici de oameni nu mă rușinez,
5 pentru că văduva aceasta mă necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină și să mă bată la cap! »”
6 Și Domnul a zis: „Auziți ce spune judecătorul nedrept!
7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă la El zi și noapte? Oare-i va face să aștepte?
8 Vă spun că le va face dreptate în grabă. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință pe pământ?”
9 Pentru unii care se credeau drepți și-i disprețuiau pe ceilalți, a mai spus și această parabolă:
10 „Doi oameni au urcat la Templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameș.
11 Fariseul stătea în picioare și se ruga către sine: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ceea ce câștig.»
13 Dar vameșul stătea departe și nu voia nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»
14 Vă spun că mai degrabă acesta a plecat acasă îndreptățit, decât celălalt. Pentru că oricine se înalță va fi smerit, dar cel ce se smerește va fi înălțat!”
15 Aduceau la El chiar și copilași ca să Se atingă de ei. Când au văzut însă ucenicii, îi mustrau pe cei ce-i aduceau.
16 Atunci Isus, chemându-i la Sine, a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca ei este Împărăția lui Dumnezeu.
17 Adevărat vă spun: cine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.”
18 Un mai-mare L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”
19 Isus i-a răspuns: „De ce Mă numești «bun»? Nimeni nu este bun decât Unul: Dumnezeu.
20 Cunoști poruncile: să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie falsă, să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta!”
21 El I-a zis: „Am păzit toate acestea din tinerețe!”
22 Când a auzit Isus aceasta, i-a zis: „Un singur lucru îți mai lipsește: Vinde tot ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în ceruri! Apoi, vino și urmează-Mă!”
23 Când el a auzit aceste cuvinte s-a întristat, căci era foarte bogat.
24 Privindu-l, Isus [S-a mâhnit și] a zis: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!
25 Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu!”
26 Cei care L-au auzit s-au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27 El a zis: „Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.”
28 Atunci Petru I-a zis: „Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat!”
29 El le-a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau soție sau frate sau părinți sau copii, de dragul Împărăției lui Dumnezeu,
30 și să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.”
31 Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim și acolo se vor împlini toate cele scrise de profeți despre Fiul Omului.
32 Căci va fi dat în mâinile neamurilor, va fi batjocorit, insultat și scuipat.
33 Și, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, însă a treia zi va învia.”
34 Dar ei n-au înțeles nimic din toate acestea; cuvântul acesta le era ascuns și nu pricepeau cele spuse.
35 În timp ce se apropia de Ierihon, un orb stătea pe marginea drumului și cerșea.
36 Când a auzit mulțimea trecând, a întrebat ce ar putea fi aceasta.
37 I-au spus că trece Isus din Nazaret.
38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40 Isus S-a oprit și a poruncit să fie adus la El. Când orbul s-a apropiat, El l-a întrebat:
41 „Ce vrei să-ți fac?” El a răspuns: „Doamne, să-mi capăt vederea!”
42 Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea! Credința ta te-a vindecat!”
43 Îndată, el și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvindu-L pe Dumnezeu. Și tot poporul, când a văzut, a dat laudă lui Dumnezeu.