John 20
1 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit dis-de-dimineață, pe când era încă întuneric, la mormânt și a văzut piatra luată de la intrarea mormântului.
2 Atunci ea a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care l-a iubit Isus și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus!”
3 Petru a ieșit împreună cu celălalt ucenic și au pornit spre mormânt.
4 Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.
5 Aplecându-se, a văzut fâșiile de pânză așezate jos, dar n-a intrat.
6 A sosit și Simon Petru, care-l urma, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză așezate jos,
7 dar ștergarul care era pe capul lui Isus nu era așezat împreună cu fâșiile de pânză, ci era deoparte, împăturit, într-un alt loc.
8 Atunci a intrat și celălalt ucenic care ajunsese primul la mormânt; a văzut și a crezut.
9 Căci ei n-au înțeles încă Scriptura care spune că El trebuie să învie din morți.
10 Atunci ucenicii s-au întors la ai lor.
11 Dar Maria stătea afară lângă mormânt și plângea. Cum plângea, s-a aplecat spre mormânt
12 și a văzut doi îngeri în haine albe șezând, unul la cap și altul la picioare, unde fusese culcat trupul lui Isus.
13 „Femeie, de ce plângi?”, au întrebat-o ei. Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus!”
14 După ce a spus aceste cuvinte, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu știa că este Isus.
15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?” Crezând că este grădinarul, ea I-a zis: „Domnule, dacă tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi lua!”
16 „Maria!”, i-a zis Isus. Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabbuni!”, (care înseamnă „Învățătorule!”).
17 Isus i-a zis: „Nu Mă atinge, pentru că nu M-am suit încă la Tatăl! Dar du-te la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.»”
18 Maria Magdalena a venit și le-a dat de veste ucenicilor că L-a văzut pe Domnul și că El i-a spus aceste cuvinte.
19 În seara aceleiași zile, prima zi a săptămânii, pe când ușile locului unde se aflau ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”
20 Și zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Atunci ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul.
21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!”
22 Și zicând aceasta, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!
23 Celor cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate; celor cărora le veți ține, le vor fi ținute.”
24 Toma, numit „Geamănul”, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Așadar, ceilalți ucenici i-au zis: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și mâna mea în coasta Lui, cu niciun chip nu voi crede!”
26 După opt zile, ucenicii Lui erau din nou înăuntru, iar Toma era și el cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și a zis: „Pace vouă!”
27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ți degetul aici și privește mâinile Mele! Adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios!”
28 Toma I-a răspuns: „Domnul meu și Dumnezeul Meu!”
29 „Toma”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce nu au văzut și au crezut! ”
30 Isus a făcut înaintea ucenicilor [Săi] multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31 Dar acestea au fost scrise ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui.