Galatians 2
1 Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba, luându-l cu mine și pe Tit.
2 În urma unei descoperiri, m-am suit și – în mod personal, celor cu vază – le-am prezentat Evanghelia pe care o predic printre neamuri, ca să nu alerg sau să nu fi alergat în zadar.
3 Dar nici măcar Tit, care era cu mine și care, grec fiind, nu a fost obligat să fie circumcis
4 din cauza așa-zișilor frați infiltrați printre noi și care au venit pe furiș să ne pândească libertatea pe care o avem în Cristos Isus, ca să ne înrobească.
5 Dar noi nu am cedat nici măcar o clipă în fața acestora, ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.
6 Cei care par a fi ceva – orice ar fi fost ei înainte, pentru mine nu contează; Dumnezeu nu se uită la fața omului – ei, cei care par a fi ceva, nu mi-au adăugat nimic.
7 Ba, dimpotrivă, când au văzut ei că mi se încredințase Evanghelia pentru cei necircumciși, după cum lui Petru îi fusese încredințată pentru cei circumciși –
8 căci Cel care a lucrat în Petru în vederea apostoliei la cei circumciși a lucrat și în mine în vederea apostoliei la neamuri –
9 deci, când au cunoscut harul care mi-a fost dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, ne-au întins, mie și lui Barnaba, mâna dreaptă, în semn de părtășie, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumciși.
10 Ne-au cerut doar să ne aducem aminte de săraci, ceea ce m-am și străduit să fac.
11 Când a venit Chifa la Antiohia, l-am înfruntat pe față, căci era de condamnat.
12 Înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca împreună cu neamurile. Dar când au venit aceștia, el s-a retras și a stat deoparte, temându-se de cei circumciși.
13 Și împreună cu el s-au unit în ipocrizie și ceilalți iudei, așa încât până și Barnaba a fost atras în ipocrizia lor.
14 Când am văzut că nu umblă drept, după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, și nu ca iudeii, cum de vrei să obligi neamurile să trăiască asemenea iudeilor?”
15 Noi, care suntem iudei din naștere și nu „păcătoși” dintre neamuri,
16 știind că un om nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Cristos Isus, am crezut și noi în Cristos Isus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, și nu prin faptele Legii; căci nimeni nu va fi îndreptățit prin faptele Legii.
17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Cristos am fi noi înșine găsiți păcătoși, este atunci Cristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!
18 Însă, dacă zidesc din nou ceea ce am dărâmat, mă dovedesc a fi un călcător de Lege.
19 Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos.
20 Așadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
21 Eu nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea se primește prin Lege, atunci Cristos a murit degeaba.