Acts 5
1 Însă un om cu numele Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut o proprietate.
2 El și-a însușit o parte din preț, lucru cunoscut și de soția sa. Și, aducând cealaltă parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3 Dar Petru i-a zis: „Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să-ți însușești din prețul terenului?
4 Nu era el al tău dacă rămânea nevândut? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii în stăpânirea ta? Cum de ai plănuit lucrul acesta în inima ta? Căci nu i-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
5 Auzind Anania cuvintele acestea, a căzut la pământ și și-a dat ultima suflare. O mare frică i-a cuprins pe toți cei care au auzit aceste lucruri.
6 Cei tineri s-au ridicat, l-au înfășurat și, ducându-l afară, l-au îngropat.
7 După un răstimp de vreo trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase.
8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât ați vândut terenul?” Și ea a răspuns: „Da, cu atât!”
9 Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să-L puneți la încercare pe Duhul Domnului? Iată că picioarele celor care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor scoate afară și pe tine.”
10 Îndată ea a căzut la picioarele lui și și-a dat ultima suflare. Cei tineri au intrat și au găsit-o moartă; și ducând-o afară, au îngropat-o lângă soțul ei.
11 O mare frică a cuprins întreaga biserică și pe toți cei care au auzit aceste lucruri.
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Și erau toți, într-un gând, în Porticul lui Solomon,
13 însă niciunul dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture; pe de altă parte, poporul îi lăuda.
14 Totuși, se adăugau tot mai mulți care credeau în Domnul, un mare număr de bărbați și femei,
15 așa încât îi scoteau pe străzi pe cei bolnavi și îi așezau pe paturi și tărgi pentru ca, atunci când urma să vină Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul dintre ei.
16 Mulțimea se aduna chiar și din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate; și toți erau vindecați.
17 Ridicându-se, marele preot și toți cei care erau împreună cu el, adică gruparea saducheilor, s-au umplut de mânie,
18 au pus mâna pe apostoli și i-au închis în închisoarea publică.
19 Însă, în timpul nopții, un înger al Domnului a deschis ușile închisorii și, conducându-i afară, le-a zis:
20 „Mergeți, stați în Templu și spuneți poporului toate cuvintele Vieții acesteia!”
21 Ascultându-l, au intrat dis-de-dimineață în Templu și au început să-i învețe. Când a sosit marele preot și cei care erau cu el, au adunat Sinedriul și întregul sfat al bătrânilor fiilor lui Israel și au trimis la închisoare ca să-i aducă.
22 Dar, când au sosit gărzile, nu i-au găsit în închisoare. S-au întors și au anunțat
23 spunând: „Am găsit închisoarea încuiată, în toată siguranța, iar gardienii stăteau în picioare în fața ușilor; dar, când le -am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.”
24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului cât și mai-marii preoților au rămas nedumeriți cu privire la ei și se întrebau ce ar putea să fie aceasta.
25 Cineva a venit, însă, și le-a dat de veste: „Iată, bărbații pe care i-ați închis în închisoare stau în Templu și învață poporul.”
26 Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile și i-au adus, însă nu cu forța, căci se temeau ca să nu fie loviți cu pietre de popor.
27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat:
28 „Nu v-am poruncit noi cu strictețe să nu învățați pe alții în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să atrageți asupra noastră sângele acestui om.”
29 Petru și ceilalți apostoli i-au răspuns: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni!
30 Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Isus pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn.
31 Pe El, Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Sa ca Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor.
32 Noi suntem martori ai acestor cuvinte ca, de altfel, și Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor care ascultă de El.”
33 Cei care i-au auzit s-au înfuriat și voiau să-i omoare.
34 Dar un fariseu pe nume Gamaliel, un învățător al Legii respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu și a poruncit să-i scoată puțin afară pe apostoli.
35 El le-a spus: „Bărbați israeliți, aveți grijă ce aveți de gând să faceți cu acești oameni!
36 Căci nu de mult s-a ridicat Teuda, care spunea că este ceva și căruia i s-au alăturat cam patru sute de bărbați; acesta a fost ucis și toți cei care s-au încrezut în el s-au risipit și nu s-a ales nimic de ei.
37 După acesta, în zilele recensământului s-a ridicat Iuda Galileeanul și a atras o mulțime după el. Și el a pierit, iar toți cei care au fost înduplecați de el s-au împrăștiat.
38 Iar acum vă spun: stați departe de oamenii aceștia și lăsați-i în pace, căci, dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nărui;
39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea opri – ca nu cumva să fiți găsiți ca unii care luptă împotriva lui Dumnezeu.” Și au fost înduplecați de el.
40 După ce i-au chemat pe apostoli și i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus. Apoi le-au dat drumul.
41 Astfel, ei au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost socotiți vrednici să fie înjosiți pentru Numele lui Isus.
42 Și, în fiecare zi, în Templu și prin case, nu încetau să-i învețe pe alții și să-L vestească pe Cristos Isus.