Acts 22
1 „Frați și părinți, ascultați-mi acum apărarea față de voi!”
2 Auzind ei că le vorbește în limba ebraică, au făcut și mai multă liniște. Și el a zis:
3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea acesta și educat cu strictețe la picioarele lui Gamaliel, după Legea părinților noștri. Fiind tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu cum sunteți și voi astăzi,
4 am persecutat până la moarte această Cale, legând și trimițând în închisori atât bărbați, cât și femei,
5 după cum pot mărturisi și marele preot și tot sfatul bătrânilor. Primind de la ei chiar scrisori către frații din Damasc, mergeam să-i aduc legați la Ierusalim chiar și pe cei care erau acolo, ca să fie pedepsiți.
6 În timp ce călătoream și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată a strălucit în jurul meu o lumină mare din cer.
7 Am căzut la pământ și am auzit un glas spunându-mi: «Saule, Saule, de ce mă persecuți?»
8 Eu am răspuns: «Cine ești tu, Doamne?» Și El mi-a zis: «Eu sunt Isus din Nazaret pe care tu Îl persecuți!»
9 Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu înțelegeau glasul care-mi vorbea.
10 Eu am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» Și Domnul mi-a zis: «Ridică-te și du-te la Damasc, iar acolo ți se va spune despre tot ce a fost hotărât să faci.»
11 Fiindcă n-am mai putut vedea din cauza strălucirii acelei lumini, am ajuns în Damasc fiind dus de mână de către cei care erau cu mine.
12 Anania, bărbat evlavios după cerința Legii și vorbit de bine de toți iudeii care locuiau acolo,
13 a venit la mine și, stând lângă mine, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea! » Și chiar în ceasul acela mi-am recăpătat vederea și m-am uitat la el.
14 El a spus: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales ca să cunoști voia Lui, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi cuvinte din gura Lui,
15 pentru că Îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la ceea ce ai văzut și auzit.
16 Și acum ce mai aștepți? Ridică-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Lui.»
17 După ce m-am întors la Ierusalim și mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească
18 și L-am văzut pe Domnul care mi-a spus: «Grăbește și ieși îndată din Ierusalim, fiindcă nu vor primi mărturia ta despre Mine.»
19 Și eu I-am zis: «Doamne, ei știu că eu îi aruncam în închisoare și-i băteam prin sinagogi pe cei care credeau în Tine.
20 Și când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, dându-mi acordul și păzind hainele celor care-l omorau.»
21 Însă Domnul mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe la neamuri.»”
22 L-au ascultat până la cuvântul acesta. Apoi și-au ridicat glasul, strigând: „Ia de pe pământ un astfel de om, căci nu se cade să mai trăiască!”
23 În timp ce ei strigau, își rupeau hainele și aruncau cu țărână în aer,
24 tribunul a dat ordin să-l ducă pe Pavel în garnizoană. Le-a cerut să fie interogat prin biciuire, așa încât să poată afla care era motivul pentru care strigau ei așa împotriva lui.
25 În timp ce-l legau cu niște curele, Pavel a spus centurionului care stătea lângă el: „Vă este permis să biciuiți un om care este cetățean roman și care nu a fost condamnat?”
26 Când a auzit lucrul acesta, centurionul s-a dus la tribun și l-a anunțat, spunând: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman!”
27 Venind la Pavel, tribunul l-a întrebat: „Spune-mi, ești roman?” Și el a răspuns: „Da!”
28 Atunci tribunul i-a spus: „Eu mi-am cumpărat cetățenia aceasta cu o mare sumă de bani!” Și Pavel i-a zis: „Eu chiar m-am născut roman.”
29 Îndată cei care erau gata să-l interogheze s-au îndepărtat de el, iar tribunul, când a aflat că este roman, s-a temut, pentru că-l legase.
30 A doua zi, dorind să știe exact de ce este acuzat de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune mai-marii preoți și întreg Sinedriul. Și, aducându-l pe Pavel jos, l-a pus înaintea lor.