Acts 21
1 După ce ne-am smuls din brațele lor, am pornit pe mare și am venit drept la Cos, apoi în ziua următoare la Rodos și de acolo la Patara.
2 După ce am găsit o corabie care trecea în Fenicia, ne-am îmbarcat și am pornit.
3 Am zărit Ciprul, l-am lăsat în partea stângă, am plutit spre Siria și am coborât la Tir, căci acolo avea corabia să-și descarce marfa.
4 Găsindu-i pe ucenici, am rămas acolo șapte zile. Aceștia îi spuneau lui Pavel prin Duhul să nu se suie la Ierusalim.
5 Când ni s-au împlinit zilele, am ieșit și am plecat, fiind însoțiți până afară din cetate de toți frații, împreună cu soțiile și copiii lor. După ce am îngenuncheat pe țărm și ne-am rugat,
6 ne-am luat rămas bun unii de la alții. Apoi am urcat în corabie, iar ei s-au întors la ale lor.
7 Noi, sfârșind călătoria pe mare începută la Tir, am ajuns la Ptolemais și, după ce i-am salutat pe frați, am rămas cu ei o zi.
8 A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea. Și, intrând în casa lui Filip evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, am rămas la el.
9 El avea patru fete fecioare care profețeau.
10 Cum am rămas acolo mai multe zile, un profet pe nume Agab a coborât din Iudeea
11 și, venind la noi, a luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a spus: „Așa spune Duhul Sfânt: «Așa îl vor lega în Ierusalim iudeii pe bărbatul al căruia este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.»”
12 Când am auzit aceste cuvinte, atât noi, cât și cei din loc, l-am rugat insistent să nu se suie la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi frângeți inima? Căci pentru Numele Domnului Isus eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor în Ierusalim!”
14 Pentru că era de neînduplecat, noi am tăcut, spunând doar: „Facă-se voia Domnului!”
15 După zilele acestea ne-am pregătit de plecare și am început să ne suim la Ierusalim.
16 Au venit împreună cu noi și câțiva ucenici din Cezareea, care ne-au condus la un oarecare Mnason din Cipru, un vechi ucenic, la care urma să găzduim.
17 Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie.
18 A doua zi Pavel a mers împreună cu noi la Iacov și toți prezbiterii au venit acolo.
19 După ce i-a salutat, a început să le explice în detaliu lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu între neamuri prin slujirea lui.
20 Cei care îl ascultau Îl slăveau pe Dumnezeu. Ei i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru Lege!
21 Ei au aflat despre tine că îi înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, spunându-le să nu-și circumcidă copiii și să nu mai țină datinile.
22 Ce este atunci de făcut? Cu siguranță vor auzi că ai sosit.
23 De aceea fă ce îți spunem noi. Sunt cu noi patru bărbați care au făcut un jurământ.
24 Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și plătește pentru ei ca să-și radă și ei capul. Astfel, vor ști toți că nimic din cele ce s-au auzit despre tine nu este adevărat, ci că, dimpotrivă, și tu urmezi Legea, respectând-o.
25 Cu privire la cei care au crezut dintre neamuri, noi le-am scris, după ce hotărâsem, ca ei să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de desfrâu.”
26 Atunci Pavel i-a luat pe acești bărbați și, a doua zi, după ce s-a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu anunțând când se vor împlini zilele de curățire și când urma să fie adusă jertfa pentru fiecare din ei.
27 Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia l-au zărit pe Pavel în Templu. Au agitat toată mulțimea și au pus mâinile pe el,
28 strigând: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Acesta este omul care îi învață pe toți pretutindeni împotriva poporului, a Legii și acestui loc; în plus, a mai și adus niște greci în Templu și a pângărit acest loc sfânt.”
29 Căci văzuseră mai înainte cu el în cetate pe Trofim din Efes și își închipuiau că Pavel l-a adus în Templu.
30 Întreaga cetate a fost pusă în mișcare și poporul s-a adunat alergând din toate părțile. Prinzându-l pe Pavel, l-au târât afară din Templu și îndată ușile au fost încuiate.
31 Pe când căutau să-l omoare, la tribunul cohortei a ajuns vestea că întreg Ierusalimul era tulburat.
32 Acesta a luat îndată niște soldați și niște centurioni și s-a dus în grabă peste ei. Când i-au văzut pe tribun și pe soldați, au încetat să-l mai bată pe Pavel.
33 Atunci tribunul s-a apropiat, l-a arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut.
34 Dar unii din mulțime au strigat un lucru, alții altul. Neputând să afle adevărul din cauza zarvei, a poruncit să-l ducă în garnizoană.
35 Dar, când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie purtat de soldați, din cauza violenței mulțimii,
36 căci puhoiul de oameni se ținea după el, strigând: „La moarte cu el!”
37 Chiar când era gata să intre în garnizoană, Pavel a spus tribunului: „Îmi este permis să-ți spun ceva?” Acesta l-a întrebat: „Știi grecește?
38 Deci nu ești tu egipteanul care acum câteva zile a condus o revoltă și a scos în pustiu patru mii de ucigași?”
39 Pavel a răspuns: „Eu sunt un iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți deloc neînsemnate. Te rog dă-mi voie să vorbesc poporului.”
40 După ce l-a lăsat, Pavel a stat pe trepte și a făcut poporului un semn cu mâna. După ce s-a făcut o mare liniște, el le-a vorbit în limba ebraică.