Acts 17
1 După ce au trecut prin Amfipolis și Apolonia, au ajuns la Tesalonic unde era o sinagogă a iudeilor.
2 După obiceiul său, Pavel a intrat la ei și, trei sabate la rând, le-a vorbit din Scripturi,
3 explicând și arătând că Cristosul trebuia să sufere și să învie din morți: „Acest Isus pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Cristosul.”
4 Câțiva dintre ei au fost convinși și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila, dar și o mare mulțime de greci pioși și nu puține dintre femeile de seamă.
5 Iudeii s-au umplut de invidie și, strângând de prin piețe câțiva oameni răi, au adunat o mulțime și au tulburat cetatea. Luând cu asalt casa lui Iason, îi căutau pe Pavel și pe Sila ca să-i aducă înaintea poporului.
6 Negăsindu-i, i-au târât pe Iason și pe câțiva dintre frați înaintea conducătorilor cetății, strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit acum aici
7 și au fost găzduiți de Iason! Și toți aceștia uneltesc împotriva decretelor Cezarului, spunând că este un alt rege – Isus.”
8 Iudeii au tulburat mulțimea și pe conducătorii cetății care au auzit aceste cuvinte.
9 Apoi, luând de la Iason și de la ceilalți o garanție, i-au lăsat să plece.
10 Frații i-au trimis îndată, în timpul nopții, pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au ajuns, ei s-au dus la sinagoga iudeilor.
11 Aceștia aveau un suflet mai nobil decât cei din Tesalonic. Ei au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă cele spuse erau întocmai.
12 Astfel, mulți dintre ei au crezut; la fel și dintre greci: multe femei de seamă și nu puțini bărbați.
13 Când au aflat iudeii din Tesalonic că și în Bereea a fost vestit Cuvântul lui Dumnezeu de către Pavel, au venit și acolo, agitând și tulburând mulțimile.
14 Atunci frații l-au trimis îndată pe Pavel spre mare, dar Sila și Timotei au rămas acolo.
15 Cei care îl însoțeau pe Pavel l-au condus până la Atena și s-au întors, după ce primiseră pentru Sila și Timotei porunca să vină cât mai curând la el.
16 În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i se întărâta duhul văzând cetatea ticsită de idoli.
17 De aceea în sinagogă purta discuții cu iudeii și cu cei devotați dintre neamuri, iar în piață, în fiecare zi, cu cei pe care îi întâlnea.
18 Unii dintre filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el și ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții, însă, ziceau: „Pare să fie un propovăduitor al unor dumnezei străini!” Căci le aducea vestea bună despre Isus și înviere.
19 Luându-l cu ei, l-au dus la Areopag și i-au zis: „Putem să știm ce învățătură nouă este aceasta despre care vorbești?
20 Căci aduci lucruri ciudate pentru urechile noastre. Vrem, deci, să știm ce vor să însemne lucrurile acestea.”
21 Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să audă ceva nou.
22 Stând în mijlocul Areopagului, Pavel a zis: „Bărbați atenieni, văd că în toate privințele sunteți foarte religioși.
23 Căci, străbătând cetatea și privind cu atenție obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut». Tocmai pe Acesta, căruia vă închinați fără să-L cunoașteți, vi-L vestesc eu:
24 Dumnezeul care a făcut lumea și tot ce este în ea, El care este Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini,
25 nici nu este slujit de mâini omenești ca și cum ar avea nevoie de ceva, El Însuși fiind Cel care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile.
26 El a făcut dintr-un singur om întreaga rasă umană, ca să locuiască pe toată suprafața pământului, le-a rânduit mai dinainte vremurile și hotarele locuinței lor,
27 ca ei să-L caute pe Dumnezeu, chiar dacă L-ar căuta bâjbâind, și să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi.
28 «Căci prin El trăim, ne mișcăm și existăm!»; după cum au spus chiar unii din poeții voștri. «Căci vlăstare ale Lui suntem și noi!»
29 Deci vlăstare ale lui Dumnezeu fiind, nu trebuie să gândim că dumnezeirea este asemănătoare aurului sau argintului sau pietrei – unui chip cioplit de iscusința și gândirea unui om.
30 Dumnezeu, trecând cu vederea vremurile de neștiință, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,
31 pentru că a hotărât o zi în care va judeca lumea cu dreptate, prin Omul pe care L-a hotărât pentru aceasta, dând o asigurare tuturor prin faptul că L-a înviat din morți.”
32 Când au auzit de învierea din morți, unii și-au bătut joc, alții au zis: „Cu privire la acest lucru te vom asculta altă dată!”
33 Astfel Pavel a ieșit din mijlocul lor.
34 Câțiva bărbați, însă, i s-au alăturat și au crezut, printre ei fiind și Dionisie Areopagitul, precum și o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.