Acts 16
1 Pavel a ajuns la Derbe și apoi la Listra. Și iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec.
2 El era vorbit de bine de toți frații din Listra și Iconia.
3 Pavel a vrut ca Timotei să plece împreună cu el și, după ce l-a luat, l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri; căci toți știau că tatăl lui era grec.
4 În timp ce treceau prin cetăți, le transmiteau fraților hotărârile luate de apostolii și prezbiterii din Ierusalim, ca să le păzească.
5 Bisericile erau întărite în credință și creșteau la număr în fiecare zi.
6 Fiind opriți de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și al Galatiei.
7 Coborând spre Misia, au încercat să treacă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.
8 Trecând prin Misia, au coborât la Troa.
9 În timpul nopții, Pavel a avut o vedenie: un bărbat macedonean stând în picioare și implorându-l: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”
10 De îndată ce el a avut vedenia, am căutat să mergem în Macedonia, dându-ne seama că Dumnezeu ne chemase să le vestim Evanghelia.
11 Pornind pe mare de la Troa, ne-am dus direct la Samotracia, a doua zi la Neapolis
12 și de acolo la Filipi – o colonie care este cea dintâi cetate a unei regiuni a Macedoniei. În cetatea aceasta am stat câteva zile.
13 În ziua sabatului, am ieșit în afara porții cetății, lângă un râu, unde ne gândeam că ar putea fi un loc de rugăciune și, așezându-ne, am vorbit femeilor care se adunaseră acolo.
14 O femeie cu numele Lidia, o vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, o femeie devotată lui Dumnezeu, asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel.
15 După ce a fost botezată ea și casa ei, ne-a implorat, zicând: „Dacă ați socotit că sunt credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea.” Și ne-a înduplecat să rămânem.
16 În timp ce mergeam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o tânără sclavă care avea un duh de ghicire și care, ghicind, aducea mult câștig stăpânilor ei.
17 Ținându-se după Pavel și după noi, ea striga: „Acești oameni sunt slujitori ai Dumnezeului Preaînalt care vă vestesc calea mântuirii!”
18 Făcea lucrul acesta de mai multe zile. Tulburat peste măsură, Pavel s-a întors și i-a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieși din ea!” Și duhul a ieșit chiar în ceasul acela.
19 Văzând stăpânii ei că speranța câștigului lor s-a dus, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață, înaintea conducătorilor.
20 Apoi, ducându-i înaintea pretorilor au spus: „Oamenii aceștia tulbură cetatea noastră, fiind iudei,
21 și vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm.”
22 Mulțimea s-a ridicat împotriva lor, iar pretorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu nuiele.
23 Și, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare și au poruncit gardianului să-i păzească cu strictețe.
24 Primind o asemenea poruncă, el i-a pus în cea mai dinăuntru parte a închisorii și le-a strâns picioarele în butuci.
25 Către miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și lăudau pe Dumnezeu prin cântări. Cei întemnițați îi ascultau.
26 Deodată, a avut loc un cutremur atât de mare încât s-au zguduit temeliile închisorii. Și îndată, toate ușile s-au deschis și lanțurile tuturor s-au desfăcut.
27 Trezindu-se și văzând ușile închisorii deschise, gardianul și-a scos sabia și era gata să se omoare, crezând că cei ce fuseseră în lanțuri au scăpat.
28 Dar Pavel a strigat cu glas tare, zicând: „Să nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici!”
29 El a cerut niște făclii, s-a repezit înăuntru și a căzut tremurând înaintea lui Pavel și Sila.
30 I-a condus afară și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”
31 Ei i-au spus: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta!”
32 Apoi, i-au vestit Cuvântul Domnului lui și tuturor celor din casa lui.
33 Luându-i chiar în acel ceas de noapte, el le-a spălat rănile și a fost botezat îndată, el și toți ai lui.
34 Apoi i-a dus în casă, a pus masa și s-a bucurat cu toată casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut ziuă, magistrații au trimis lictori ca să spună: „Eliberați-i pe oamenii aceia!”
36 Gardianul i-a spus lui Pavel cuvintele acestea: „Magistrații au trimis poruncă să fiți eliberați. Așadar, ieșiți acum și mergeți în pace!”
37 Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut în public fără să fim judecați, cu toate că suntem cetățeni romani, și ne-au aruncat în închisoare, acum ne scot afară pe ascuns? Nu, ci să vină ei să ne scoată!”
38 Lictorii au spus aceste cuvinte magistraților. Aceștia s-au temut când au auzit că sunt romani
39 și au venit, încercând să-i liniștească. După ce i-au scos din temniță, le cereau să plece din cetate.
40 Când au ieșit din închisoare s-au dus la casa Lidiei și, după ce i-au văzut și încurajat pe frați, au plecat.