Acts 11
1 Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
2 Când s-a suit Petru la Ierusalim, cei circumciși l-au certat,
3 spunând: „Ai intrat la oameni necircumciși și ai mâncat împreună cu ei.”
4 Atunci Petru a început să le explice pe rând:
5 „Mă aflam în cetatea Iope și mă rugam. În timpul unei răpiri sufletești, într-o vedenie, am văzut coborându-se din cer un fel de vas ca o pânză mare, fiind lăsat în jos de cele patru colțuri și a venit până la mine.
6 Privind cu atenție în el, am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, târâtoare și păsări ale cerului.
7 Și am auzit un glas vorbindu-mi: «Ridică-te, Petre, înjunghie și mănâncă!»
8 Însă eu am spus: «Cu niciun chip, Doamne, căci nimic întinat sau necurat nu a intrat vreodată în gura mea.»
9 Glasul din cer mi-a vorbit pentru a doua oară: «Ceea ce Dumnezeu a curățit, tu să nu numești întinat!»
10 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori. Apoi toate au fost ridicate din nou la cer.
11 Și iată că îndată trei bărbați, care au fost trimiși din Cezareea la mine, au stat în fața casei unde mă aflam.
12 Iar Duhul mi-a spus să merg împreună cu ei fără ezitare. Împreună cu mine au mers și acești șase frați și am intrat în casa omului.
13 El ne-a povestit cum a văzut în casa lui un înger care a stat în picioare și i-a spus: «Trimite la Iope și cheamă-l pe Simon, care se mai numește și Petru.
14 El va vorbi cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta.»
15 Când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a coborât peste ei întocmai ca și peste noi la început.
16 Atunci mi-am amintit de vorba Domnului, cum zicea El: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.»
17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, când au crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu, ca să-L pot împiedica pe Dumnezeu?”
18 Auzind acestea s-au liniștit și L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar, Dumnezeu a dat și neamurilor pocăința care duce la viață!”
19 Cei care fuseseră împrăștiați după persecuția care avusese loc împotriva lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, predicând Cuvântul nimănui altcuiva decât iudeilor.
20 Au fost, însă, câțiva bărbați dintre ei, ciprioți și cirenieni, care, venind în Antiohia, vorbeau și eleniștilor, vestindu-le Evanghelia Domnului Isus.
21 Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni a crezut și s-a întors la Domnul.
22 Vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim și l-au trimis pe Barnaba la Antiohia.
23 Când a ajuns și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și îi îndemna pe toți să rămână în Domnul, cu o inimă hotărâtă.
24 Căci era un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mare mulțime s-a alipit de Domnul.
25 Apoi a plecat la Tars ca să-l caute pe Saul
26 și, când l-a găsit, l-a adus în Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii și au dat învățătură la o mare mulțime de oameni. În Antiohia au fost ucenicii numiți pentru prima dată „creștini”.
27 În zilele acelea, au coborât niște profeți de la Ierusalim la Antiohia.
28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat și, prin Duhul, a arătat că o foamete mare urmează să vină peste întreaga lume – ceea ce s-a și întâmplat în timpul lui Claudiu.
29 Atunci ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după posibilitățile lui, să trimită ajutoare fraților care locuiau în Iudeea.
30 Și așa au și făcut, trimițându-le prezbiterilor prin Barnaba și Saul.