1Am tânjit toată noaptea, în patul meu, după iubitul sufletului meu; am tânjit după el, dar nu l-am găsit.
2Însă acum mă voi ridica și voi străbate cetatea, voi merge pe străzile și în piețele ei; îl voi căuta pe iubitul sufletului meu. L-am căutat, dar nu l-am găsit.
3M-au găsit străjerii care dădeau ocol cetății. „Nu l-ați văzut pe iubitul sufletului meu?“.
4Abia trecusem de ei și l-am găsit pe iubitul sufletului meu. L-am prins și nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în camera celei ce m-a născut.
5Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului, pe gazelele sau pe cerboaicele câmpului: nu stârniți și nu treziți iubirea până nu-i face ei plăcere…
6Ce se ivește din pustiu, ca niște coloane de fum, parfumate cu smirnă și tămâie, preparate din toate aromele negustorului?
7Iată, este lectica lui Solomon, cu șaizeci de viteji în jurul ei, dintre bărbații cei mai viteji ai lui Israel,
8toți înarmați cu săbii și având experiență în luptă, fiecare purtându-și sabia la șold, din cauza groazei din timpul nopții.
9Regele Solomon și-a făcut o lectică din lemn de Liban.
10Stâlpii i-a făcut din argint, iar cadrul din aur. Scaunul a fost făcut din purpură, iar interiorul a fost împodobit cu piele de către fetele Ierusalimului.
11Ieșiți, fete ale Sionului, și priviți-l pe regele Solomon purtând coroana, coroana primită de la mama sa în ziua căsătoriei lui, în ziua bucuriei inimii lui!