1Eu sunt un trandafir din Șaron, un crin al văilor.
2Cum este crinul printre spini, așa este iubita mea între fete.
3Cum este mărul printre copacii pădurii, așa este iubitul meu între tineri. Îmi place să stau la umbra lui și rodul lui este dulce pentru gura mea.
4El m-a adus în casa ospățului, iar steagul lui peste mine era iubirea.
5Întăriți-mă cu turte cu stafide, înviorați-mă cu mere, fiindcă sunt bolnavă de iubire!
6Stânga lui este sub capul meu și dreapta lui mă îmbrățișează!
7Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului, pe gazelele sau pe cerboaicele câmpului: nu stârniți și nu treziți iubirea până nu-i face ei plăcere…
8Auziți glasul iubitului meu! Iată-l venind, sărind peste munți, săltând peste dealuri!
9Iubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb. Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându-se prin ferestre și contemplând printre zăbrele.
10Iubitul meu a vorbit și mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea, și vino cu mine, frumoasa mea,
11pentru că, iată, iarna a trecut, ploaia s-a oprit și s-a dus.
12Pe câmp răsar florile, a venit timpul cântării, iar pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturelei.
13Smochinii dau primele roade și florile viilor își răspândesc parfumul. Ridică-te și vino, iubita mea, vino cu mine, frumoasa mea!“.
14Porumbița mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălțimilor, arată-mi fața ta și lasă-mă să-ți aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar fața ta este încântătoare.
15Prindeți-ne vulpile, micuțele vulpi care distrug viile, viile noastre, care sunt în floare.
16Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui. El își paște turma printre crini.
17Când se va lumina de ziuă, iar umbrele vor zbura, întoarce-te, iubitul meu, și fii ca o gazelă, sau ca un pui de cerb peste munții prăpăstioși.