Psalms 78— NTR

¹Poporul meu, ascultă învățătura mea! Plecați-vă urechea la cuvintele gurii mele!

²Îmi voi deschide gura să spun un proverb; voi rosti lucruri ascunse din trecut,

³pe care le-am auzit, pe care le-am învățat, pe care ni le-au istorisit părinții noștri.

⁴Nu le vom ascunde de fiii noștri, ci vom proclama generației următoare faptele demne de laudă ale Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a înfăptuit.

⁵El a ridicat o mărturie în Iacov, a stabilit o Lege în Israel și a poruncit părinților noștri s-o facă cunoscută fiilor lor,

⁶pentru ca generația următoare, fiii care se vor naște, s-o cunoască și apoi să se ridice și s-o istorisească fiilor lor,

⁷pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu și să-I împlinească poruncile,

⁸ca să nu fie ca strămoșii lor, o generație neascultătoare și răzvrătită, o generație care nu și-a pregătit inima și al cărei duh n-a fost credincios lui Dumnezeu.

⁹Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul, au dat înapoi în ziua bătăliei:

¹⁰n-au ținut legământul lui Dumnezeu, au refuzat să umble în Legea Lui;

¹¹I-au uitat lucrările și minunile pe care El le arătase,

¹²minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoșilor lor în regiunea Țoan din țara Egiptului.

¹³A despărțit marea și i-a trecut prin ea, ridicând apele să stea ca un zid.

¹⁴I-a călăuzit printr-un nor ziua, și toată noaptea – prin lumina focului.

¹⁵A despicat stânci în deșert, ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.

¹⁶A făcut ca din stânci să izvorască torente și să curgă apa râuri-râuri.

¹⁷Dar ei și-au înmulțit păcatele față de El, răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în deșert.

¹⁸L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare după poftele lor.

¹⁹Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în deșert?

²⁰Iată, El a lovit stânca din care a țâșnit apa și s-au revărsat pârâuri, însă va putea El oare să ne dea și pâine, va putea El să dea carne poporului Său?“.

²¹De aceea Domnul a auzit și S-a mâniat. S-a aprins un foc împotriva lui Iacov și a izbucnit mânia împotriva lui Israel.

²²Aceasta pentru că n-au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în ajutorul Lui.

²³El a poruncit norilor de sus și a deschis porțile cerurilor.

²⁴A făcut să plouă asupra lor cu mană, ca să aibă de mâncare, și le-a dat grâu din cer.

²⁵Fiecare a mâncat pâinea celor măreți, și le-a trimis hrană din belșug.

²⁶A stârnit în ceruri vântul de est și a condus cu puterea Lui vântul din sud.

²⁷A plouat carne peste ei, multă ca pulberea, și înaripate, multe ca nisipul mării.

²⁸Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei, împrejurul locuințelor lor.

²⁹Au mâncat și s-au îmbuibat, căci El le dăduse după poftele lor.

³⁰Dar înainte ca ei să-și astâmpere pofta, chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,

³¹mânia lui Dumnezeu s-a și dezlănțuit împotriva lor, omorându-i pe cei mai viguroși dintre ei și doborându-i pe tinerii lui Israel.

³²Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască și n-au crezut în minunile Lui.

³³De aceea, El le-a pus capăt zilelor în deșertăciune și anilor lor în groază.

³⁴Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau, se întorceau și-L căutau pe Dumnezeu cu ardoare;

³⁵își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor, că Dumnezeul cel Preaînalt fusese Răscumpărătorul lor.

³⁶Dar Îl înșelau cu gura lor și cu limba lor Îl mințeau.

³⁷Inima lor nu era în întregime a Lui și nu erau credincioși legământului Său.

³⁸Totuși, El a fost milostiv; El a făcut ispășire pentru nelegiuire și nu a distrus. De multe ori Și-a retras mânia și nu Și-a aprins întreaga Lui furie.

³⁹Și-a adus aminte că sunt doar carne, doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.

⁴⁰De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deșert și L-au întristat în pustiu!

⁴¹S-au răzvrătit și L-au ispitit pe Dumnezeu, îndurerându-L astfel pe Sfântul lui Israel.

⁴²Nu și-au amintit de ajutorul Lui, de ziua când i-a scăpat de dușmani,

⁴³când Și-a înfăptuit semnele în Egipt și minunile Sale în regiunea Țoan.

⁴⁴Le-a transformat râurile în sânge și n-au mai putut să bea din pârâurile lor.

⁴⁵A trimis împotriva lor roiuri de muște care i-au devorat și broaște care i-au distrus.

⁴⁶Le-a dat roadele pradă omizii, iar munca lor pradă lăcustei.

⁴⁷Le-a ruinat viile cu grindină, și sicomorii cu vijelie.

⁴⁸Le-a dat vitele pradă grindinei, iar cirezile pradă fulgerelor.

⁴⁹Și-a trimis împotriva lor mânia Lui, furia, indignarea și necazul, îngeri aducători de nenorociri.

⁵⁰Și-a dat frâu liber mâniei, fără să le scape sufletul de la moarte, dându-le viața pe mâna molimei.

⁵¹I-a ucis pe toți întâii născuți ai Egiptului, primele roade ale vigorii celor din corturile lui Ham.

⁵²A pornit cu poporul Său ca și cu niște oi și i-a condus prin deșert ca pe o turmă.

⁵³I-a condus în siguranță, ca să nu le fie groază, în timp ce pe dușmanii lor i-a acoperit marea.

⁵⁴I-a adus în teritoriul Lui cel sfânt, la muntele pe care l-a câștigat dreapta Sa.

⁵⁵A alungat dinaintea lor națiuni, le-a dat teritoriul în moștenire și a făcut ca semințiile lui Israel să locuiască în corturile lor.

⁵⁶Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt și s-au răzvrătit împotriva Lui; n-au păzit învățăturile Lui.

⁵⁷S-au depărtat și au fost necredincioși, asemenea strămoșilor lor. S-au schimbat și au devenit ca un arc înșelător.

⁵⁸L-au provocat la mânie prin înălțimile lor, iar prin chipurile lor cioplite I-au stârnit gelozia.

⁵⁹Dumnezeu a auzit, S-a mâniat și l-a respins în întregime pe Israel.

⁶⁰Apoi Și-a părăsit Tabernaculul din Șilo, Cortul pe care-l așezase printre oameni.

⁶¹Și-a lăsat puterea în captivitate și măreția – în mâna dușmanului.

⁶²Și-a dat poporul pradă sabiei și S-a mâniat pe moștenirea Lui.

⁶³Tinerii Lui au fost nimiciți de foc, iar fecioarele Lui n-au mai fost lăudate.

⁶⁴Preoții Lui au căzut loviți de sabie, iar văduvele Lui n-au mai bocit.

⁶⁵Atunci Stăpânul S-a trezit, ca unul care dormise, ca un viteaz doborât de vin.

⁶⁶Și-a înlăturat dușmanii, i-a acoperit cu rușine pentru totdeauna.

⁶⁷Totuși, El a respins Cortul lui Iosif și nu a ales seminția lui Efraim.

⁶⁸A ales însă seminția lui Iuda și muntele Sion, pe care-l iubește.

⁶⁹Și-a construit Sfântul Lăcaș ca înălțimile, ca pământul pe care l-a întărit pe vecie.

⁷⁰L-a ales pe David, slujitorul Lui, l-a luat de la staulele oilor

⁷¹și l-a adus dinapoia mieilor ca să-l păstorească pe poporul Său, Iacov, și pe Israel, moștenirea Sa.

⁷²Iar el i-a păstorit în curăție de inimă și i-a condus cu mâini pricepute.