Proverbs 8
1 Nu strigă înțelepciunea? Nu-și înalță glasul priceperea?
2 Ea stă pe vârful înălțimilor, de-a lungul drumului, la răspântia cărărilor.
3 Strigă tare lângă porți, în fața cetății, la intrarea ușilor:
4 „Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!
5 O, naivilor, înțelegeți ce este prudența! Nesăbuiților, înțelegeți ce este priceperea!
6 Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari; și buzele mele vor rosti ce este drept!
7 Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic corupt sau pervertit în ele.
9 Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10 Primiți mai degrabă îndrumarea mea decât argintul, și mai degrabă cunoștința decât aurul scump.
11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți-ai dori nu se poate compara cu ea.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu descopăr cunoștința și discernământul.
13 Teama de Domnul este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite.
14 Al meu este sfatul și înțelepciunea, a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împărații și conducătorii dau legi drepte.
16 Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.
18 Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu este mai valoros decât argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății,
21 ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.
22 Domnul mă avea la începutul lucrărilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului,
28 când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului,
29 când a stabilit limitele mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa, când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram desfătarea Lui, bucurându-mă tot timpul în fața Lui,
31 bucurându-mă de lumea pământului Său și găsindu-mi plăcerea în fiii omului.
32 Acum, deci, fiilor, ascultați-mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n-o ignorați!
34 Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele.
35 Fiindcă oricine mă găsește pe mine găsește viața și primește astfel bunăvoința Domnului.
36 Dar cel ce mă respinge se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea“.