1Fiule, păzește cuvintele mele și păstrează cu tine poruncile mele!
2Păzește poruncile mele și vei trăi; păzește învățătura mea ca pe lumina ochilor tăi!
3Leagă-le la degete, scrie-le pe tăblița inimii tale!
4Spune înțelepciunii: „Tu ești sora mea!“ și numește priceperea rudenia ta,
5ca să te păzească de femeia străină, de necunoscuta care ademenește prin cuvintele ei.
6De la fereastra casei mele priveam printre zăbrele.
7Am văzut printre cei naivi, am remarcat printre tineri un băiat fără minte,
8trecând pe strada din apropierea colțului ei. El a pășit pe calea spre casa ei,
9seara, în amurgul zilei, în miezul nopții și al întunericului.
10Și iată că l-a întâlnit o femeie îmbrăcată ca o prostituată și cu inima șireată.
11Era guralivă și răzvrătită; picioarele nu-i stăteau acasă:
12când pe străzi, când în piețe, pândind la orice colț.
13Ea l-a apucat și l-a sărutat și, cu o față fără rușine, i-a zis:
14„Am acasă jertfe de pace; astăzi mi-am împlinit jurămintele.
15De aceea am ieșit să te întâlnesc, să te caut cu ardoare; și te-am găsit!
16Mi-am împodobit patul cu așternuturi, cu pânzeturi colorate, din fir de Egipt;
17mi-am parfumat patul cu smirnă, aloe și scorțișoară.
18Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineață, să ne găsim plăcerea în dragoste!
19Căci soțul nu este acasă; a plecat într-o călătorie lungă.
20A luat cu el punga cu argint și nu va veni acasă decât la Lună Plină“.
21Ea l-a convins prin cuvinte stăruitoare și l-a sedus cu buzele ei lingușitoare.
22Deodată, el a urmat-o, ca un bou care este dus la înjunghiere, ca un cerb care aleargă spre laț,
23până când săgeata îi va străpunge ficatul, ca o pasăre ce se repede în capcană, fără să știe că o va costa viața.
24Și acum, fiilor, ascultați-mă și fiți atenți la ce vă spun!
25Fiule, nu-ți lăsa inima să se abată spre calea ei și nu rătăci pe cărările ei,
26căci ea a făcut să cadă mulți răniți, și toți cei uciși de ea au fost numeroși.
27Casa ei este pe calea spre Locuința Morților, coborând spre odăile morții.