1Eu sunt bărbatul care a văzut suferința, sub nuiaua furiei Lui.
2El m-a condus și m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!
3Da, El Își întoarce mâna împotriva mea toată ziua!
4El mi-a îmbătrânit trupul și pielea și mi-a zdrobit oasele.
5M-a asediat și m-a înconjurat cu otravă și cu nenorocire.
6M-a făcut să locuiesc în întunecimi, asemenea celor morți demult.
7M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, și m-a pus în lanțuri grele.
8Chiar și atunci când strig și plâng după ajutor, El îmi oprește rugăciunea.
9Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite și mi-a sucit cărările.
10A fost pentru mine un urs care stă la pândă, un leu în ascunzișuri.
11M-a abătut de la căile mele, m-a sfâșiat și m-a lăsat pustiit.
12Și-a încordat arcul și m-a pus să stau țintă pentru săgeata Lui.
13Mi-a străpuns ființa cu săgeți din tolba Lui.
14Am ajuns de râs pentru tot poporul meu. Sunt batjocorit toată ziua în cântările lor.
15M-a săturat cu ierburi amare și m-a îndestulat cu pelin.
16Mi-a zdrobit dinții cu pietriș și m-a culcat în cenușă.
17Mi-a luat pacea și am uitat ce înseamnă binele.
18Am zis: „Mi-a pierit puterea și speranța pe care o aveam de la Domnul!“.
19Amintește-Ți de suferința și de rătăcirea mea, de pelin și de fiere.
20Sufletul meu își aduce aminte mereu de ele și se întristează în mine.
21Dar iată ce-mi vine în minte și ce mă face să mai sper:
22„Bunătatea Domnului nu s-a sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt.
23Ele se înnoiesc în fiecare dimineață. Mare este credincioșia Ta!“.
24„ Domnul este partea mea de moștenire“, a zis sufletul meu. „De aceea îmi voi pune speranța în El!“.
25Domnul este bun cu cel ce-și pune speranța în El, cu sufletul care-L caută.
26Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
27Este bine ca omul să poarte un jug în tinerețea lui.
28Să stea singur și să tacă, fiindcă Domnul l-a pus pe umerii lui;
29să-și umple gura cu țărână – s-ar putea să mai existe speranță;
30să-și dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de dispreț!
31Fiindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna.
32Ci, când mâhnește pe cineva, va avea milă de el, potrivit cu bunătatea Lui cea mare.
33Căci El nu necăjește, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
34Când sunt călcați în picioare toți prizonierii unei țări,
35când se încalcă dreptatea unui om înaintea feței Celui Preaînalt,
36când un om este nedreptățit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?
37Cine spune ceva care să se împlinească, dacă Stăpânul nu a poruncit?
38Oare nu din gura Celui Preaînalt vine și nenorocirea, și bunăstarea?
39Atunci de ce se plânge omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?
40Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41Să ne înălțăm inimile și mâinile spre Dumnezeul din Ceruri și să spunem:
42„Am păcătuit și ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat“.
43Te-ai învăluit cu mânie și ne-ai urmărit; ai ucis fără milă.
44Te-ai învăluit cu un nor, ca nicio rugăciune să nu ajungă la Tine.
45Ne-ai transformat în gunoi și în murdărie în mijlocul popoarelor.
46Toți dușmanii noștri și-au deschis larg gura împotriva noastră.
47Am avut parte de groază și de groapă, de prăpăd și de distrugere.
48Șuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei, căci fiica poporului meu a fost distrusă.
49Ochii îmi varsă lacrimi continuu, fără oprire,
50până când Domnul din Ceruri Se va uita în jos și va vedea.
51Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fetele cetății mele.
52Cei ce-mi erau dușmani fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre.
53Au încercat să-mi pună capăt vieții într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
54Apele s-au revărsat peste capul meu și mi-am zis: „Sunt pierdut!“.
55Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din groapa celor mai de jos locuri.
56Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la strigătul meu după ajutor!“.
57În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și mi-ai răspuns: „Nu te teme!“.
58Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
59Doamne, Tu ai văzut asuprirea mea! Judecă-mi cauza!
60Ai văzut toată dorința lor de răzbunare și planurile lor împotriva mea.
61Doamne, Tu ai auzit insultele lor și toate conspirațiile lor împotriva mea,
62șoaptele celor ce s-au ridicat împotriva mea și murmurul lor împotriva mea toată ziua.
63Privește! Când se așază și când se ridică, ei mă batjocoresc în cântările lor!
64Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
65Pune un văl peste inimile lor și fie blestemul Tău peste ei!
66Urmărește-i în mânia Ta și nimicește-i de sub ceruri, Doamne!