Exodus 16
1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat din Elim și a ajuns în deșertul Sin, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua după ieșirea lor din țara Egiptului.
2 În deșert, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron.
3 Fiii lui Israel le-au zis: „O, dacă am fi fost omorâți de mâna Domnului în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne și mâncam pâine din belșug! Căci ne-ați adus în deșertul acesta ca să faceți să moară de foame toată adunarea aceasta!“.
4 Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, voi face să plouă cu pâine din cer pentru voi. În fiecare zi poporul să iasă și să adune pâine pentru ziua aceea. Îi voi pune la încercare, ca să văd dacă vor trăi sau nu potrivit cu legea Mea.
5 În ziua a șasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă față de ce au adunat în fiecare zi“.
6 Moise și Aaron le-au zis tuturor fiilor lui Israel: „Diseară, veți ști că Domnul v-a scos din țara Egiptului,
7 iar dimineață veți vedea gloria Domnului, pentru că El aude nemulțumirile voastre față de El. Căci ce suntem noi, ca să protestați împotriva noastră?“.
8 Moise a zis: „ Veți ști aceasta când Domnul vă va da carne seara, iar dimineața pâine din belșug, pentru că Domnul a auzit nemulțumirile voastre față de El. Ce suntem noi? Nemulțumirile voastre nu sunt față de noi, ci față de Domnul “.
9 După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Să-i spui întregii comunități a fiilor lui Israel astfel: «Apropiați-vă de Domnul, căci El a auzit nemulțumirile voastre»“.
10 În timp ce Aaron vorbea întregii comunități a fiilor lui Israel, ei s-au uitat înspre deșert și iată că gloria Domnului s-a arătat în nor.
11 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:
12 „Am auzit nemulțumirile fiilor lui Israel. De aceea să le spui astfel: «Între asfințit și întuneric o să mâncați carne, iar dimineața vă veți sătura de pâine. Atunci veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru»“.
13 Seara au venit niște prepelițe care au acoperit tabăra. Dimineața, în jurul taberei, se afla un strat de rouă.
14 Când stratul de rouă s-a ridicat, iată că pe suprafața deșertului au rămas niște boabe mici, ca boabele de gheață pe pământ.
15 Când fiii lui Israel le-au văzut, fiecare i-a zis fratelui său: „Ce este aceasta?“. Căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-a dat-o Domnul ca hrană.
16 Domnul a poruncit: «Fiecare dintre voi să adune cât îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de fiecare persoană, după numărul celor din cortul lui. Să adunați pentru fiecare persoană din cortul vostru»“.
17 Fiii lui Israel au făcut astfel: unii au adunat mai mult, alții mai puțin.
18 După ce au măsurat-o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i-a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n-a dus lipsă; fiecare om a adunat potrivit cu nevoile lui.
19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până dimineața!“.
20 Însă ei nu l-au ascultat pe Moise. Unii au lăsat o parte din ea până dimineața, astfel că aceasta a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniat pe ei.
21 În fiecare dimineață adunau în funcție de cum aveau nevoie. Când soarele era fierbinte, aceasta se topea.
22 În ziua a șasea au adunat de două ori mai multă pâine, și anume doi omeri de fiecare. Când toți conducătorii comunității au venit și l-au înștiințat pe Moise,
23 acesta le-a zis: „Iată ce a spus Domnul: «Mâine este o zi de odihnă, un Sabat sfânt pentru Domnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și tot ce vă rămâne păstrați până dimineața»“.
24 Ei au păstrat-o așa cum a poruncit Moise, și ea nu s-a împuțit și n-a făcut viermi.
25 Moise a zis: „Mâncați-o azi, pentru că azi este Sabatul Domnului; azi nu veți găsi pâine pe câmp.
26 S-o adunați timp de șase zile, căci în ziua a șaptea, ziua de Sabat, nu va fi“.
27 În ziua a șaptea însă, unii oameni din popor au ieșit să adune pâine, dar n-au găsit nimic.
28 Domnul i-a zis lui Moise: „Până când veți refuza să păziți poruncile și legile Mele?
29 Vedeți că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă El în a șasea zi pâine pentru două zile. Orice om să rămână acolo unde este. Niciunul să nu iasă din locul său în ziua a șaptea“.
30 Și astfel, în ziua a șaptea poporul s-a odihnit.
31 Casa lui Israel i-a pus numele „mană“. Ea era ca sămânța de coriandru. Era albă, iar la gust era ca o turtă cu miere.
32 Moise a zis: „Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Puneți deoparte un omer plin cu mană, ca să fie păstrat de-a lungul generațiilor voastre, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în deșert, când v-am scos din țara Egiptului»“.
33 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană și așază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat de-a lungul generațiilor voastre“.
34 Aaron l-a pus înaintea Mărturiei, ca să fie păstrat acolo, așa cum Domnul îi poruncise lui Moise.
35 Fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până când au ajuns într-o țară locuită. Au mâncat mană până au ajuns la granița cu țara Canaanului.
36 (Un omer este a zecea parte dintr-o efă.)