1Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântare Domnului. Ei au zis: „Voi cânta Domnului, căci S-a înălțat cu multă glorie. I-a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.
2Domnul este puterea și cântarea mea. El a devenit eliberarea mea. Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda, este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța.
3Domnul este un războinic; Numele Lui este Domnul.
4El a aruncat în mare carele lui Faraon și armata lui. Căpeteniile lui alese s-au înecat în Marea Roșie.
5Ape adânci i-au acoperit; au coborât în adâncuri ca o piatră.
6Dreapta Ta, Doamne, este măreață în putere, dreapta Ta, Doamne, l-a zdrobit pe dușman.
7Cu măreția maiestății Tale, i-ai doborât pe cei ce s-au ridicat împotriva Ta, Ți-ai dezlănțuit mânia, care i-a ars ca pe o miriște.
8La suflarea nărilor Tale, apele s-au adunat, puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid, adâncurile s-au închegat în inima mării.
9Dușmanul își zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge. Voi împărți prada; îmi voi împlini dorința cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia și mâna mea va pune stăpânire pe ei».
10Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta, marea i-a acoperit. S-au afundat ca plumbul, în apele mărețe.
11Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine, glorios în sfințenie, de temut în cântări de laudă și înfăptuitor de minuni?
12Ți-ai întins mâna dreaptă, și pământul i-a înghițit.
13Prin îndurarea Ta ai condus poporul acesta pe care l-ai răscumpărat; prin puterea Ta l-ai călăuzit spre Locuința Ta cea sfântă.
14Popoarele vor auzi și vor tremura; îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei.
15Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi; un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului. Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă.
16Spaima și groaza vor cădea peste ei. Datorită măreției brațului Tău, vor amuți ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne, până va trece poporul pe care l-ai răscumpărat.
17Tu îi vei aduce și-i vei planta pe muntele moștenirii Tale, Locul șederii Tale, pe care Tu, Doamne, l-ai făcut, Sfântul Lăcaș, Stăpâne, pe care mâinile Tale l-au întemeiat.
18Domnul va domni în veci de veci!“.
19Când caii, carele și călăreții lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei. Însă fiii lui Israel au mers pe pământ uscat prin mijlocul mării.
20Apoi profetesa Miriam, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea, având tamburine și dansând.
21Miriam le cânta: „Cântați Domnului, căci S-a înălțat cu multă glorie. I-a năpustit în mare pe cal și pe călăreț“.
22După aceea, Moise l-a condus pe Israel în călătorie de la Marea Roșie și au ieșit înspre deșertul Șur. Ei au mers trei zile prin deșert, fără să găsească apă.
23Au ajuns la Mara, dar n-au putut să bea apă din Mara deoarece era amară. De aceea i s-a pus numele Mara.
24Poporul a protestat împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“.
25El a strigat către Domnul, și Domnul i-a arătat un copac. Moise a aruncat copacul în apă, și apa s-a făcut dulce. Acolo i-a dat Domnul hotărâri și porunci și acolo l-a pus la încercare.
26El a zis: „Dacă vei asculta cu atenție glasul Domnului, Dumnezeul tău, dacă vei face ce este drept înaintea ochilor Lui, dacă vei fi atent la poruncile Lui și vei păzi toate hotărârile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna dintre bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul, Care te vindecă“.
27Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri. Ei și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.