Ecclesiastes 8
1 Cine este ca înțeleptul? Cine cunoaște interpretarea lucrurilor? Înțelepciunea dă strălucire feței omului și-i schimbă asprimea feței.
2 Păzește porunca regelui, îți zic, din cauza jurământului încheiat cu Dumnezeu.
3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu încerca să susții un lucru rău, căci el face tot ce-i place.
4 De vreme ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: „Ce faci?“.
5 Pe cel ce-i păzește porunca nu-l va atinge niciun rău, iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata,
6 căci pentru fiecare lucru există un timp și o judecată, deși nenorocirea omului este mare peste el.
7 Într-adevăr, el nu știe ce se va întâmpla, căci cine îi va spune cum va fi?
8 Așa cum niciun om nu are stăpânire asupra vântului, ca să-l oprească, tot astfel nimeni nu are putere asupra zilei morții. Nimeni nu este scutit de la război și răutatea nu-și poate salva stăpânii.
9 Am văzut toate acestea și mi-am îndreptat inima spre orice lucrare care este înfăptuită sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om și-i poate face rău.
10 Apoi i-am văzut pe cei răi îngropați. Ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune!
11 Când sentința împotriva faptei rele nu este dusă la îndeplinire repede, inima fiilor oamenilor se umple de planuri ca să facă rău.
12 Chiar dacă celui păcătos, deși face rău însutit, i se lungește viața, eu știu însă că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine.
13 Totuși, cel rău nu este fericit și nu-și va lungi viața, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu.
14 Există o deșertăciune care are loc pe pământ, și anume: sunt oameni drepți peste care vine ceea ce merită cei răi și sunt oameni nedrepți peste care vine ceea ce merită cei drepți. Prin urmare, mi-am zis că și aceasta este o deșertăciune.
15 Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure. Această bucurie îl va însoți, în timpul muncii lui, în toate zilele vieții sale, pe care le-a primit de la Dumnezeu sub soare.
16 Mi-am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit la munca făcută pe pământ; căci omul nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea.
17 Și am văzut toată lucrarea lui Dumnezeu; într-adevăr, omul nu poate să cuprindă lucrarea care este înfăptuită sub soare. Oricât se străduiește omul să caute, tot nu va găsi; și chiar dacă înțeleptul spune că a ajuns să cunoască, el tot nu poate să găsească.