1Mai mult prețuiește un nume bun decât uleiul bun și ziua morții decât ziua nașterii.
2Mai bine să mergi într-o casă de jale decât să mergi într-o casă a ospățului, căci acesta este sfârșitul oricărui om și cine trăiește, cugetă în inima lui la lucrul acesta.
3Mai bună este tristețea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.
4Inima înțelepților este în casa bocetului, dar inima nesăbuiților este în casa petrecerii.
5Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să auzi cântecul nesăbuiților.
6Căci, așa cum se aude trosnetul spinilor sub oală, tot așa este și râsul nesăbuitului! Și aceasta este o deșertăciune!
7Cu siguranță asuprirea îl înnebunește pe înțelept, iar mita corupe inima.
8Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui și mai bună este răbdarea decât mândria.
9Nu te grăbi să te mânii în duhul tău, căci mânia locuiește în sânul nesăbuiților.
10Să nu zici: „De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?“, căci nu din înțelepciune întrebi astfel!
11Înțelepciunea este bună, tot așa cum și moștenirea este bună și de folos celor ce văd soarele.
12Căci înțelepciunea este un adăpost, așa cum și argintul este un adăpost, iar câștigul cunoașterii înțelepciunii este că își ține în viață stăpânii.
13Caută să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu: cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14În ziua cea bună, fii fericit! În ziua cea rea, cugetă: Dumnezeu a făcut-o și pe una și pe cealaltă, astfel încât omul să nu poată afla nimic despre ce va fi după el.
15Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele deșarte: un om drept pierind în dreptatea lui, iar altul nedrept continuându-și viața în nedreptatea lui.
16Nu fi prea drept și nu te arăta nici prea înțelept! De ce să te distrugi singur?
17Însă nu fi nici foarte rău și nu fi nici nesăbuit! De ce să mori înainte de vreme?
18Este bine să apuci acest sfat, iar pe celălalt să nu-l lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu va ieși cu bine din toate acestea.
19Înțelepciunea dă mai multă putere înțeleptului decât ar da zece conducători unei cetăți.
20Fiindcă nu există pe pământ niciun om drept care să facă numai binele și să nu păcătuiască niciodată.
21În plus, să nu fii atent la toate cuvintele care se spun, ca nu cumva să-l auzi pe slujitorul tău blestemându-te!
22Tu știi în inima ta că, de mai multe ori, chiar tu însuți i-ai blestemat pe alții.
23Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune și mi-am zis: „Mă voi înțelepți“; dar înțelepciunea s-a îndepărtat de mine.
24Orice ar fi ea, este departe și adâncă, da, adâncă. Cine o va găsi?
25Mi-am îndreptat inima să cunosc, să cercetez și să caut înțelepciunea și sensul lucrurilor și să înțeleg stupiditatea răutății și nebunia nesăbuinței.
26Și am descoperit că mai amară decât moartea, este femeia care este o capcană, a cărei inimă este un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri. Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.
27Privește! Am descoperit aceasta, zice oratorul, când cercetam lucrurile unul câte unul, ca să le găsesc sensul
28pe care sufletul meu îl tot căuta, dar nu-l găsea: dintr-o mie, am găsit un bărbat drept, însă n-am găsit o femeie dreaptă între toți aceștia.
29Privește! Am descoperit un singur lucru: că Dumnezeu l-a făcut pe om drept, dar el umblă cu multe șiretlicuri.