Zechariah 4— EDCR

¹Îngerul care vorbea cu mine s‑a întors și m‑a trezit cum trezești un om din somn.

²El m‑a întrebat: „Ce vezi?”, iar eu am răspuns: „Iată, văd un sfeșnic cu totul din aur și, deasupra lui, un vas cu untdelemn și, pe el, șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului.

³Iar lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului și altul la stânga lui.”

⁴Am luat cuvântul și i-am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?”

⁵Îngerul care vorbea cu mine mi‑a răspuns: „Nu știi ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.”

⁶Atunci, el a luat cuvântul și mi‑a zis: „Acesta este cuvântul DOMNULUI către Zorobabel: «Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu», zice DOMNUL Oștirilor.

⁷«Cine ești tu, munte mare? Înaintea lui Zorobabel, prefă-te în șes! El va pune piatra de căpătâi printre strigăte și urale în cinstea ei!»”

⁸Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit astfel:

⁹„Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta și tot mâinile lui o vor isprăvi; și vei ști că DOMNUL Oștirilor M‑a trimis la voi.

¹⁰Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Aceștia șapte se vor bucura când vor vedea cumpăna în mâna lui Zorobabel.” (Cei șapte sunt ochii DOMNULUI care cutreieră tot pământul.)

¹¹Eu am luat cuvântul și i‑am zis: „Ce înseamnă acești doi măslini aflați la dreapta și la stânga sfeșnicului?”

¹²Am luat a doua oară cuvântul și i‑am zis: „Ce sunt aceste două ramuri de măslin care își varsă uleiul auriu prin cele două țevi de aur?”

¹³El mi‑a răspuns: „Nu știi ce înseamnă acestea?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.”

¹⁴Și el a zis: „Aceștia sunt cei doi unși care stau înaintea Stăpânului întregului pământ.”