Revelation 5
1 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui așezat pe tron o carte scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți.
2 Și am văzut un înger puternic care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să‑i rupă pecețile?”
3 Și nimeni, nici din cer, nici de pe pământ, nici de sub pământ, nu putea să deschidă cartea și să se uite în ea.
4 Și am plâns mult pentru că nimeni n‑a fost găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea.
5 Și unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei.”
6 Și în mijlocul tronului și al celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul.
7 El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui așezat pe tron.
8 Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare câte o harfă și cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.
9 Ei cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești să iei cartea și să‑i rupi pecețile, căci ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice popor și de orice neam!
10 Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru; ei vor împărăți pe pământ.”
11 M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al făpturilor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și mii de mii.
12 Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și binecuvântarea!”
13 Și pe toate făpturile din cer, de pe pământ, de sub pământ și de pe mare – pe toate câte se află în aceste locuri – le‑am auzit zicând: „Ale Celui ce stă pe tron și ale Mielului să fie binecuvântarea, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!”
14 Și cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” Și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat [Celui ce este viu în vecii vecilor].