1După aceste lucruri, m‑am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Primul glas, ca de trâmbiță, pe care‑l auzisem vorbind cu mine, mi‑a zis: „Suie‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după aceste lucruri!”
2Îndată am fost luat în Duhul. Și iată că în cer era așezat un tron, și pe tron stătea Cineva.
3Cel ce stătea pe el avea înfățișarea pietrei de iaspis și de sardiu, iar tronul era înconjurat de un curcubeu care avea înfățișarea pietrei de smarald.
4Împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, și pe tronuri – douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe, având pe capetele lor cununi de aur.
5Din tron ieșeau fulgere, glasuri și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte făclii de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu.
6Înaintea tronului era ca o mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijlocul tronului și împrejurul tronului erau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte și pe dinapoi.
7Prima făptură vie semăna cu un leu, a doua făptură – cu un vițel, a treia făptură avea chip ca de om, iar a patra făptură era asemenea unui vultur în zbor.
8Fiecare dintre aceste patru făpturi vii avea câte șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte, fără odihnă, zic: „ Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”
9Când făpturile vii Îi dau slavă, cinste și mulțumiri Celui ce stă pe tron și care este viu în vecii vecilor,
10cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncă înaintea Celui ce stă pe tron și se închină Celui ce este viu în vecii vecilor, își pun cununile jos înaintea tronului și zic:
11„Vrednic ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai creat toate lucrurile și prin voia Ta sunt în ființă și au fost create!”