1Și am auzit un glas tare, care venea din Templu și care le spunea celor șapte îngeri: „Duceți‑vă și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”
2Primul s‑a dus și a vărsat cupa lui pe pământ. Și o rană rea și dureroasă a apărut pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau chipului ei.
3Al doilea a vărsat cupa lui în mare. Și marea s‑a făcut sânge ca de mort. Și orice făptură vie care era în mare a murit.
4Al treilea a vărsat cupa lui în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s‑au făcut sânge.
5Și l‑am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept ești Tu, care ești și care erai, Cel Sfânt, pentru că ai judecat aceste lucruri.
6Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților, tot sânge le‑ai dat și Tu să bea. Așa și merită!”
7Și am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernic, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!”
8Al patrulea a vărsat cupa lui peste soare. Și soarelui i s‑a dat să‑i dogorească pe oameni cu focul lui.
9Și oamenii au fost dogoriți cu arșiță mare și au hulit Numele lui Dumnezeu, care are stăpânire peste aceste urgii, și nu s‑au pocăit ca să‑I dea slavă.
10Al cincilea a vărsat cupa lui peste tronul fiarei. Și împărăția fiarei a fost cuprinsă de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere.
11Și L‑au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor rele și nu s‑au pocăit de faptele lor.
12Al șaselea a vărsat cupa lui peste râul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților de la răsăritul soarelui.
13Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura profetului mincinos trei duhuri necurate, ca niște broaște.
14Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații din întreaga lume ca să‑i strângă pentru războiul din ziua cea mare a Dumnezeului celui atotputernic.
15„Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!”
16Duhurile cele rele i‑au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.
17Al șaptelea a vărsat cupa lui în văzduh. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas tare, care zicea: „S‑a sfârșit!”
18Și au urmat fulgere, glasuri, tunete și s‑a făcut un așa de mare cutremur, că de când este omul pe pământ n‑a fost un cutremur așa de mare.
19Cetatea cea mare s‑a împărțit în trei și cetățile neamurilor s‑au prăbușit. Și Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‑i dea potirul de vin al mâniei Lui aprinse.
20Toate insulele au fugit și munții n‑au mai fost de găsit.
21Grindină mare cât un talant a căzut din cer peste oameni. Și oamenii L‑au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.