Numbers 15— EDCR

¹DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel:

²„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara pe care v‑o dau să o locuiți

³și Îi veți aduce DOMNULUI o jertfă mistuită de foc, fie o ardere‑de‑tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruințe sau ca dar de bunăvoie sau la sărbătorile voastre, ca să faceți din cirezile sau turmele voastre un miros plăcut pentru DOMNUL,

⁴cel ce își va aduce darul să‑I aducă DOMNULUI ca ofrandă o zecime de efă de făină aleasă frământată cu un sfert de hin de untdelemn,

⁵iar de fiecare miel adus ca ardere‑de‑tot sau ca jertfă, să pregătească un sfert de hin de vin ca jertfă‑de‑băutură.

⁶Pentru un berbec să aduci ca ofrandă două zecimi de efă de făină aleasă frământată cu o treime de hin de untdelemn,

⁷iar pentru jertfa‑de‑băutură, o treime de hin de vin, ca un miros plăcut pentru DOMNUL.

⁸Dacă aduci un vițel, fie ca ardere‑de‑tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruințe sau ca jertfă‑de‑pace pentru DOMNUL,

⁹să aduci ca ofrandă, împreună cu vițelul, trei zecimi de efă de făină aleasă frământată cu o jumătate de hin de untdelemn

¹⁰și ca jertfă‑de‑băutură o jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de un miros plăcut pentru DOMNUL.

¹¹Așa să se facă pentru fiecare vițel, pentru fiecare berbec și pentru fiecare miel sau ied.

¹²Așa să faceți pentru fiecare vită, după numărul lor.

¹³Așa să facă lucrurile acestea orice băștinaș când va aduce o ardere de un miros plăcut pentru DOMNUL.

¹⁴Dacă un străin care locuiește la voi sau care se va găsi din neam în neam în mijlocul vostru va aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut pentru DOMNUL, s‑o aducă în același fel ca voi.

¹⁵Adunarea să aibă o singură lege, atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul vostru; aceasta să fie o rânduială veșnică din neam în neam: înaintea DOMNULUI, străinul să fie ca și voi.

¹⁶O singură lege și o singură hotărâre să fie atât pentru voi, cât și pentru străinul care locuiește cu voi.»”

¹⁷DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel:

¹⁸„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara spre care vă conduc

¹⁹și când veți mânca din pâinea țării, să aduceți mai întâi un dar ridicat pentru DOMNUL.

²⁰Ca dar ridicat, să aduceți o turtă din primul vostru aluat; s‑o aduceți ca pe darul ariei.

²¹Din primele voastre aluaturi să luați mai întâi un dar pentru DOMNUL; așa să faceți din neam în neam.

²²Dacă greșiți fără voie și nu împliniți toate poruncile acestea pe care i le‑a spus lui Moise DOMNUL,

²³tot ce v‑a poruncit DOMNUL prin Moise, din ziua când DOMNUL a poruncit și, mai apoi, din neam în neam,

²⁴dacă s‑a făcut ceva din greșeală și fără știrea adunării, toată adunarea să aducă un vițel ca ardere‑de‑tot de un miros plăcut pentru DOMNUL, împreună cu ofranda și jertfa sa de băutură, după rânduială; să mai aducă și un țap ca jertfă‑pentru‑păcat.

²⁵Preotul să facă ispășire pentru toată adunarea fiilor lui Israel, și li se va ierta, căci este din neștiință și și‑au adus darul: o jertfă mistuită de foc în cinstea DOMNULUI și o jertfă‑pentru‑păcat înaintea DOMNULUI pentru neștiința lor.

²⁶Li se va ierta întregii adunări a fiilor lui Israel și străinului care locuiește în mijlocul lor, căci tot poporul a fost în neștiință.

²⁷Dacă unul singur a păcătuit din neștiință, să aducă o capră de un an ca jertfă‑pentru‑păcat.

²⁸Preotul să facă ispășire pentru cel care a păcătuit din neștiință înaintea DOMNULUI; să facă ispășire pentru el, și i se va ierta.

²⁹Atât pentru băștinașul israelit, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor să fie aceeași lege când se face ceva din neștiință.

³⁰Dar, dacă cineva, fie băștinaș, fie străin, păcătuiește înadins, Îl nesocotește pe DOMNUL – acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,

³¹căci a disprețuit cuvântul DOMNULUI și a călcat porunca Lui; sufletul acela va fi nimicit negreșit, iar vina lui va fi asupra lui!»”

³²Când erau fiii lui Israel în pustiu, au găsit un bărbat strângând lemne în ziua sabatului.

³³Cei ce‑l găsiseră strângând lemne l‑au adus la Moise, la Aaron și la toată adunarea.

³⁴L‑au pus sub pază, căci încă nu se hotărâse ce trebuie făcut cu el.

³⁵DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Bărbatul să fie omorât negreșit; toată adunarea să‑l ucidă cu pietre în afara taberei.”

³⁶Toată adunarea l‑a scos în afara taberei și l‑a ucis cu pietre. Au făcut după cum îi poruncise DOMNUL lui Moise.

³⁷DOMNUL i‑a zis lui Moise astfel:

³⁸„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le să‑și facă, din neam în neam, un ciucure la colțurile veșmintelor lor și să pună un fir violet peste ciucurele acesta din colțurile veșmintelor.

³⁹Când veți avea ciucurele acesta și vă veți uita la el, să vă aduceți aminte de toate poruncile DOMNULUI, ca să le împliniți și să nu vă luați după inimile și ochii voștri, care vă atrag la desfrânare.

⁴⁰Să vă aduceți astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniți și să fiți sfinți pentru Dumnezeul vostru.

⁴¹Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru, care v‑am scos din țara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.”