1Nu judecați, ca să nu fiți judecați!
2Căci cu ce judecată judecați, cu aceea veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.
3De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, dar la bârna din ochiul tău nu te uiți?
4Sau cum îi poți spune fratelui tău: «Lasă‑mă să scot paiul din ochiul tău» și, când colo, tu ai o bârnă în al tău?
5Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău!
6Să nu dați câinilor ce este sfânt și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva porcii să le calce în picioare, iar câinii să se întoarcă și să vă sfâșie.
7Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide!
8Căci oricine cere primește, cine caută găsește, iar celui ce bate i se deschide.
9Cine din voi, dacă‑i cere fiul său pâine, îi dă o piatră?
10Sau, dacă‑i cere un pește, îi dă un șarpe?
11Deci dacă voi, care sunteți răi, știți să le dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri le va da lucruri bune celor ce I le cer!
12Tot ce vreți să vă facă vouă oamenii faceți‑le și voi lor, căci în aceasta sunt cuprinse Legea și Profeții!
13Intrați pe poarta cea strâmtă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei ce intră pe ea,
14dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o găsesc.
15Fiți cu băgare de seamă la profeții mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în piei de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori!
16După roadele lor îi veți recunoaște. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini?
17Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
19Orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.
20Așa că după roadele lor îi veți recunoaște.
21Nu oricine‑Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu din ceruri.
22Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne, n‑am profețit noi în Numele Tău? N‑am scos noi demoni în Numele Tău? Și n‑am făcut noi multe minuni în Numele Tău?»
23Atunci le voi spune deschis: «Niciodată nu v‑am cunoscut; plecați de la Mine, voi care lucrați fărădelege! de la Mine, »
24De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le împlinește se va asemăna cu un om chibzuit, care și‑a zidit casa pe stâncă.
25A venit ploaia, s‑au revărsat șuvoaiele, au suflat vânturile și s‑au năpustit asupra casei, dar ea nu s‑a prăbușit, pentru că avea temelia pe stâncă.
26Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le împlinește se va asemăna cu un om nechibzuit, care și‑a zidit casa pe nisip.
27A venit ploaia, s‑au revărsat șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea; ea s‑a prăbușit, și prăbușirea i‑a fost mare.”
28După ce a sfârșit Isus aceste cuvântări, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui,
29fiindcă El îi învăța pe oameni ca unul care avea autoritate, nu cum îi învățau cărturarii lor.