1Când a văzut Isus mulțimile, a urcat pe munte și, după ce S‑a așezat, ucenicii Lui s‑au apropiat de El.
2Și ridicându‑Și glasul, a început să‑i învețe zicând:
3„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!
4Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!
5Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!
6Ferice de cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați!
7Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
8Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!
9Ferice de făcătorii de pace, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!
10Ferice de cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția cerurilor!
11Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
12Bucurați‑vă și veseliți‑vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri, pentru că tot așa i‑au prigonit și pe profeții care au fost înainte de voi.
13Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, cum se va face înapoi sărată? Atunci nu mai este bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni.
14Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.
15Și lampa nu este aprinsă ca să fie pusă sub obroc, ci este pusă în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă.
16Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei, văzând faptele voastre bune, să‑L slăvească pe Tatăl vostru din ceruri.
17Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții; am venit nu să desființez, ci să împlinesc.
18Adevărat vă spun: câtă vreme vor dăinui cerul și pământul, nu va trece nicio iotă sau frântură de literă din Lege înainte ca toate să se fi împlinit.
19Așa că oricine va strica fie și una din aceste porunci mărunte și‑i va învăța pe oameni astfel va fi considerat cel mai mic în Împărăția cerurilor, dar oricine le va împlini și‑i va învăța pe alții la fel va fi considerat mare în Împărăția cerurilor.
20Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor!
21Ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: « Să nu ucizi; oricine ucide va da socoteală la judecată.»
22Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va da socoteală la judecată; oricine‑i va zice fratelui său: «Prostule!» va da socoteală înaintea Sinedriului; iar oricine‑i va zice: «Nebunule!» va sfârși în focul gheenei.
23Așadar, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta,
24lasă‑ți darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi să te împaci cu fratele tău și apoi vino să‑ți aduci darul!
25Caută să te împaci degrabă cu potrivnicul tău, cât timp ești cu el pe drum, ca nu cumva acesta să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul – pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniță.
26Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei da înapoi și ultimul bănuț.
27Ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: « Să nu săvârșești adulter. »
28Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s‑o poftească a și săvârșit adulter cu ea în inima lui.
29Dacă ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate‑l și aruncă‑l de la tine! Este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale decât să‑ți fie aruncat tot trupul în gheenă.
30Și dacă mâna ta dreaptă te face să cazi în păcat, tai‑o și arunc‑o de la tine! Este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale decât să‑ți fie aruncat tot trupul în gheenă.
31S‑a zis de asemenea: «Oricine își va lăsa soția să‑i dea un act de despărțire.»
32Dar Eu vă spun că oricine își lasă soția din alt motiv decât desfrâul o face să săvârșească adulter. Și cine se căsătorește cu cea lăsată săvârșește adulter.
33Ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: «Să nu juri strâmb, ci să‑ți împlinești juruințele față de Domnul.»
34Dar Eu vă spun: să nu jurați deloc; nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35nici pe pământ, fiindcă este reazem pentru picioarele Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea marelui Împărat.
36Să nu juri nici pe capul tău, fiindcă nu poți face un singur fir de păr alb sau negru.
37Cuvântul vostru să fie: «Da, da; nu, nu.» Ce trece peste acestea vine de la Cel Rău.
38Ați auzit că s‑a zis: « Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. »
39Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, dacă te lovește cineva peste obrazul drept, întoarce‑i‑l și pe celălalt!
40Celui ce vrea să se judece cu tine ca să‑ți ia cămașa, lasă‑i și haina!
41Dacă te silește cineva să mergi o milă, mergi cu el două!
42Celui ce‑ți cere dă‑i, iar celui ce vrea să se împrumute de la tine nu‑i întoarce spatele!
43Ați auzit că s‑a zis: « Să‑l iubești pe aproapele tău și să‑l urăști pe vrăjmașul tău.»
44Dar Eu vă spun: iubiți‑vă vrăjmașii, [binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, faceți‑le bine celor ce vă urăsc] și rugați‑vă pentru cei ce [vă asupresc și] vă prigonesc,
45ca să fiți fiii Tatălui vostru din ceruri; fiindcă El face să răsară soarele Lui și peste cei răi, și peste cei buni și dă ploaie și peste cei drepți, și peste cei nedrepți.
46Dacă îi iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aveți? Nu fac la fel și vameșii?
47Și dacă îi îmbrățișați numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?
48Voi fiți deci desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!