Matthew 27— EDCR

¹Când s‑a făcut dimineață, toți preoții de seamă și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să‑L omoare.

²După ce L‑au legat, L‑au dus și L‑au dat în mâna dregătorului [Ponțiu] Pilat.

³Atunci, Iuda, cel care L‑a vândut, văzând că Isus a fost osândit, s‑a căit, le‑a înapoiat cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor

⁴și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat!” „Ce ne pasă nouă? E treaba ta”, i‑au răspuns ei.

⁵Iuda a aruncat arginții în Templu, apoi a ieșit, s‑a dus și s‑a spânzurat.

⁶Preoții de seamă au luat arginții și au zis: „Nu este îngăduit să‑i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.”

⁷Și după ce s‑au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului, pentru înmormântarea străinilor.

⁸De aceea ogorul acela se numește până astăzi Ogorul Sângelui.

⁹Atunci s‑a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: „ Am luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care îl hotărâseră unii dintre fiii lui Israel,

¹⁰și i‑am dat pe Ogorul Olarului, după cum mi‑a poruncit Domnul.”

¹¹Isus a fost adus înaintea dregătorului, care L‑a întrebat: „Ești tu Regele iudeilor?” „Tu însuți o spui ”, i‑a răspuns Isus.

¹²Dar la învinuirile preoților de seamă și ale bătrânilor nu a răspuns nimic.

¹³Atunci, Pilat I‑a zis: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?”

¹⁴Isus nu i‑a răspuns la niciun cuvânt, așa că dregătorul se mira foarte mult.

¹⁵La fiecare sărbătoare, dregătorul obișnuia să elibereze mulțimii un întemnițat pe care‑l cerea ea.

¹⁶Pe atunci aveau un întemnițat vestit, pe nume Isus Barabba.

¹⁷Când s‑au adunat, Pilat le‑a zis: „Pe cine vreți să vi‑l eliberez: pe Isus Barabba sau pe Isus numit Hristos?”

¹⁸Căci știa că din invidie Îl dăduseră în mâna lui.

¹⁹Pe când stătea Pilat pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să‑i spună: „Să n‑ai nimic de‑a face cu dreptul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.”

²⁰Însă preoții de seamă și bătrânii au înduplecat mulțimile să‑l ceară pe Barabba, iar pe Isus să‑L dea pieirii.

²¹Dregătorul le‑a răspuns: „Pe care dintre cei doi vreți să vi‑l eliberez?” „Pe Barabba”, au răspuns ei.

²²Pilat le‑a zis: „Dar ce să fac cu Isus care se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i‑au răspuns cu toții.

²³Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!”

²⁴Văzând că nu o scoate la capăt, ci mai degrabă se face tulburare, Pilat a luat apă, s‑a spălat pe mâini înaintea mulțimii și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele [dreptului] acestuia. E treaba voastră.”

²⁵Și tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!”

²⁶Atunci, Pilat l‑a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să‑L biciuiască, L‑a dat să fie răstignit.

²⁷Soldații dregătorului L‑au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta.

²⁸L‑au dezbrăcat și L‑au acoperit cu o mantie stacojie.

²⁹Au împletit o cunună de spini, I‑au pus‑o pe cap și I‑au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui și își băteau joc de El zicând: „Plecăciune, rege al iudeilor!”

³⁰Îl scuipau, îi luau trestia și‑L loveau peste cap.

³¹După ce și‑au bătut joc de El, L‑au dezbrăcat de mantie, L‑au îmbrăcat în hainele Lui și L‑au dus să‑L răstignească.

³²Pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon, pe care l‑au silit să‑I poarte crucea.

³³Când au ajuns la locul numit Golgota, care înseamnă „ Locul căpățânii”,

³⁴I‑au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar când l‑a gustat, n‑a vrut să bea.

³⁵După ce L‑au răstignit, au împărțit între ei hainele Lui, trăgând la sorți, [ca să se împlinească ce fusese spus prin profet: Și‑au împărțit hainele Mele între ei, și pentru veșmântul Meu au tras la sorți ].

³⁶Apoi s‑au așezat și‑L păzeau acolo.

³⁷Și I‑au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, regele iudeilor.”

³⁸Împreună cu El au mai fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și altul la stânga.

³⁹Trecătorii Îi aruncau blasfemii, clătinau din cap

⁴⁰și ziceau: „Tu, care dărâmi Templul și‑l zidești la loc în trei zile, izbăvește‑te pe tine, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, și coboară de pe cruce!”

⁴¹Preoții de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl luau în râs și ziceau:

⁴²„Pe alții i‑a izbăvit, dar pe sine nu se poate izbăvi! Este regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el!

⁴³S‑a încrezut în Dumnezeu, să‑l scape acum, dacă găsește plăcere în el. Doar a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!» ”

⁴⁴La fel Îl ocărau și tâlharii răstigniți împreună cu El.

⁴⁵De la ceasul al șaselea s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea.

⁴⁶Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „ Elí, Elí, lemá sabahtáni? ”, care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M‑ai părăsit?”

⁴⁷Unii din cei ce stăteau acolo, când L‑au auzit, au zis: „Îl cheamă pe Ilie!”

⁴⁸Și îndată, unul dintre ei a alergat, a luat un burete, l‑a umplut cu oțet, l‑a pus într‑o trestie și I l‑a dat să bea.

⁴⁹Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să‑l izbăvească!”

⁵⁰Isus a strigat din nou cu glas tare, apoi Și‑a dat duhul.

⁵¹Și iată, catapeteasma Templului s‑a despicat în două, de sus până jos, pământul s‑a cutremurat, stâncile s‑au despicat,

⁵²mormintele s‑au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat.

⁵³Ei au ieșit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și li s‑au arătat multora.

⁵⁴Centurionul și cei care‑L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând cutremurul și cele petrecute, s‑au înspăimântat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

⁵⁵Erau acolo și multe femei, care priveau de departe; ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu‑I.

⁵⁶Între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedei.

⁵⁷Când s‑a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus.

⁵⁸El s‑a dus la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să‑i fie dat.

⁵⁹Și luând trupul, Iosif l‑a înfășurat într‑un giulgiu curat

⁶⁰și l‑a pus într‑un mormânt nou, al lui însuși, pe care‑l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat.

⁶¹Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo, stând jos în fața mormântului.

⁶²În ziua care urmează după ziua pregătirii, preoții de seamă și fariseii s‑au adunat la Pilat

⁶³și i‑au zis: „Stăpâne, ne‑am amintit că înșelătorul acela, pe când trăia încă, a zis: «După trei zile voi învia.»

⁶⁴Poruncește, așadar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui [noaptea] să‑l fure și să spună poporului: «A înviat din morți!» Înșelătoria de pe urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”

⁶⁵Pilat le‑a zis: „Aveți strajă; mergeți și păziți cum știți!”

⁶⁶Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.