Matthew 26— EDCR

¹După ce a terminat Isus de zis toate aceste cuvinte, le‑a spus ucenicilor Săi:

²„Știți că peste două zile este Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!”

³Atunci, preoții de seamă, [cărturarii] și bătrânii poporului s‑au strâns la palatul marelui‑preot numit Caiafa

⁴și s‑au sfătuit să‑L prindă pe Isus prin viclenie și să‑L omoare.

⁵Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.”

⁶Pe când era Isus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,

⁷s‑a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de mare preț și l‑a turnat pe capul Lui, pe când stătea El la masă.

⁸Văzând aceasta, ucenicii s‑au mâniat și au zis: „De ce risipa aceasta?

⁹Mirul acesta se putea vinde scump, iar banii se puteau da săracilor.”

¹⁰Când a băgat de seamă, Isus le‑a zis: „De ce supărați femeia? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine;

¹¹pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

¹²Când a turnat acest mir pe trupul Meu, a făcut‑o pentru îngroparea Mea.

¹³Adevărat vă spun că, oriunde în lume va fi propovăduită Evanghelia aceasta, se va povesti și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei.”

¹⁴Atunci, unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscariotul, s‑a dus la preoții de seamă

¹⁵și le‑a zis: „Ce‑mi dați ca să Îl dau în mâinile voastre?” Ei i‑au oferit treizeci de arginți.

¹⁶Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej potrivit ca să‑L dea în mâinile lor.

¹⁷În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I‑au zis: „Unde vrei să facem pregătiri ca să mănânci Paștele?”

¹⁸El le‑a răspuns: „Duceți‑vă în cetate, la cutare, și spuneți‑i: «Învățătorul zice: ‘Timpul Meu este aproape; la tine voi face Paștele cu ucenicii Mei.’»”

¹⁹Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

²⁰Când s‑a înserat, Isus S‑a așezat la masă cu cei doisprezece [ucenici ai Săi].

²¹Pe când mâncau, a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

²²Ei s‑au întristat mult și au început să‑I spună fiecare în parte: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”

²³El le‑a răspuns: „Cel care a întins mâna cu Mine în blid, acela Mă va vinde.

²⁴Fiul Omului negreșit Se duce, după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el dacă nu s‑ar fi născut!”

²⁵Iuda, care avea să‑L vândă, a zis: „Nu cumva sunt eu, Rabbí?” „Tu însuți ai spus‑o”, i‑a zis Isus.

²⁶Pe când mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați: acesta este trupul Meu!”

²⁷Apoi a luat un pahar și, după ce a adus mulțumire, li l‑a dat zicând: „Beți toți din el,

²⁸căci acesta este sângele Meu, legământului [celui nou], care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor!

²⁹Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.”

³⁰După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.

³¹Atunci, Isus le‑a zis: „În noaptea aceasta, toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris: Voi bate Păstorul, și oile turmei se vor risipi.

³²Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

³³Petru a luat cuvântul și a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni în Tine.”

³⁴Isus i‑a zis: „Adevărat îți spun că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

³⁵Petru I‑a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus la fel.

³⁶Atunci Isus a mers cu ucenicii într‑un loc numit Ghetsimani și le‑a zis: „Așezați‑vă aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!”

³⁷I‑a luat cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească.

³⁸[Isus] le‑a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!”

³⁹Apoi S‑a depărtat puțin și a căzut cu fața la pământ, rugându‑Se și zicând: „Tată, dacă este cu putință, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu.”

⁴⁰A venit la ucenici, i‑a găsit dormind și i‑a zis lui Petru: „Așadar, nici măcar un ceas n‑ați putut veghea împreună cu Mine?

⁴¹Vegheați și rugați‑vă să nu ajungeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul neputincios.”

⁴²A mers din nou, a doua oară, și S‑a rugat zicând: „Tată, dacă nu se poate să îndepărtezi de la Mine [paharul acesta] fără să‑l beau, facă‑se voia Ta!”

⁴³Apoi a venit din nou și i‑a găsit dormind, pentru că ochii le erau îngreunați.

⁴⁴I‑a lăsat din nou, S‑a depărtat și S‑a rugat a treia oară, spunând aceleași cuvinte.

⁴⁵Apoi a venit la ucenici și le‑a zis: „De acum dormiți și odihniți‑vă!… Iată, s‑a apropiat ceasul când Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor.

⁴⁶Ridicați‑vă, să mergem; iată, se apropie vânzătorul!”

⁴⁷Pe când vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o gloată mare de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții de seamă și de bătrânii poporului.

⁴⁸Vânzătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe care‑l voi săruta eu, acela este; să‑l prindeți!”

⁴⁹S‑a apropiat îndată de Isus și I‑a zis: „Plecăciune, Rabbí!” Și L‑a sărutat.

⁵⁰Isus i‑a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci, ei s‑au apropiat, au pus mâna pe Isus și L‑au prins.

⁵¹Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‑a scos sabia, l‑a lovit pe slujitorul marelui‑preot și i‑a tăiat urechea.

⁵²Atunci, Isus i‑a zis: „Pune‑ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri!

⁵³Crezi că n‑aș putea să‑L rog pe Tatăl Meu să‑mi pună chiar acum la îndemână peste douăsprezece legiuni de îngeri?

⁵⁴Dar cum se vor mai împlini Scripturile, care spun că așa trebuie să fie?”

⁵⁵În clipa aceea, Isus a zis gloatei: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele eram [cu voi] în Templu învățându‑i pe oameni, și n‑ați pus mâna pe Mine.

⁵⁶Dar toate acestea s‑au petrecut ca să se împlinească Scripturile profeților.” Atunci, toți ucenicii L‑au părăsit și au fugit.

⁵⁷Cei ce L‑au prins pe Isus L‑au dus la marele‑preot Caiafa, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii.

⁵⁸Petru L‑a urmat de departe până înăuntru, în curtea marelui‑preot; intrând, s‑a așezat împreună cu servitorii, ca să vadă sfârșitul.

⁵⁹Preoții de seamă, [bătrânii] și tot Sinedriul căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‑L omoare,

⁶⁰dar n‑au găsit niciuna, chiar dacă veniseră mulți martori mincinoși. În cele din urmă, au venit doi

⁶¹care au spus: „El a zis: «Pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și în trei zile să îl zidesc la loc.»”

⁶²Atunci marele‑preot s‑a ridicat în picioare și I‑a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie aduc aceștia împotriva Ta?”

⁶³Dar Isus tăcea. Și marele‑preot I‑a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!”

⁶⁴Isus i‑a răspuns: „Tu însuți ai zis‑o! Dar Eu vă mai spun că, de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului.”

⁶⁵Atunci, marele‑preot și‑a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia!

⁶⁶Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vrednic de moarte!”

⁶⁷Atunci, L‑au scuipat în față, L‑au bătut cu pumnii și L‑au pălmuit,

⁶⁸zicând: „Profețește cine te‑a lovit, hristosule!”

⁶⁹Petru însă stătea afară, în curte. O servitoare s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul!”

⁷⁰Dar el a tăgăduit înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce spui!”

⁷¹Când a ieșit în pridvor, l‑a văzut alta și le‑a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus din Nazaret!”

⁷²El a tăgăduit din nou, cu jurământ: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!”

⁷³La puțin timp, cei ce stăteau acolo s‑au apropiat și i‑au zis lui Petru: „Cu adevărat și tu ești unul dintre ei, căci și vorba te dă de gol.”

⁷⁴Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu‑l cunosc pe omul acesta!” Și îndată a cântat cocoșul.

⁷⁵Iar Petru și‑a adus aminte ce îi spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” A ieșit afară și a plâns cu amar.