1După șase zile, Isus i‑a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i‑a dus deoparte pe un munte înalt.
2Și S‑a schimbat la față înaintea lor: fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele I s‑au făcut albe ca lumina.
3Și iată că li s‑au arătat Moise și Ilie, care stăteau de vorbă cu El.
4Petru I‑a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.”
5Pe când încă vorbea el, iată că un nor luminos i‑a acoperit cu umbra lui și un glas din nor a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea: de El să ascultați!”
6Auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s‑au înspăimântat foarte tare.
7Dar Isus S‑a apropiat, i‑a atins și le‑a zis: „Ridicați‑vă și nu vă temeți!”
8Când și‑au înălțat privirile, n‑au mai văzut pe nimeni altcineva decât pe Isus.
9Pe când coborau ei de pe munte, Isus le‑a poruncit și le‑a zis: „Să nu spuneți nimănui despre vedenia aceasta până când Fiul Omului va învia din morți!”
10Ucenicii L‑au întrebat, zicând: „De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?”
11Isus le‑a răspuns: „Ilie va veni și le va așeza pe toate.
12Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, dar ei nu l‑au recunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. La fel are să pătimească și Fiul Omului din partea lor.”
13Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
14Când au ajuns la mulțime, s‑a apropiat de El un om, care a îngenuncheat înaintea lui Isus și I‑a zis:
15„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic și pătimește rău: adesea cade în foc și adesea în apă.
16L‑am adus la ucenicii Tăi, dar n‑au putut să‑l vindece.”
17Isus a răspuns: „O, generație necredincioasă și pornită la rău! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți‑l aici, la Mine!”
18Isus a certat demonul, care a ieșit din el, și băiatul s‑a vindecat chiar în ceasul acela.
19Atunci, ucenicii au venit la Isus și I‑au zis deoparte: „Noi de ce n‑am putut să‑l scoatem?”
20El le‑a zis: „Din pricina puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i‑ați zice muntelui acestuia: «Mută‑te de aici acolo!» și s‑ar muta; nimic nu v‑ar fi cu neputință. [
21Dar acest soi de demoni nu iese cu nimic altceva decât cu rugăciune și cu post.”]
22Pe când erau ei împreună în Galileea, Isus le‑a zis: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor.
23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s‑au întristat foarte mult.
24Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau dările pentru Templu s‑au apropiat de Petru și i‑au zis: „Învățătorul vostru nu plătește dările?”
25El le‑a spus: „Ba da.” Și când a intrat în casă, Isus i‑a luat‑o înainte, zicând: „Ce crezi, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”
26Petru I‑a răspuns: „De la străini.” Și Isus i‑a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți.
27Dar ca să nu le fim pricină de poticnire, du‑te la mare, aruncă undița și scoate primul pește care va veni! Când îi vei deschide gura, vei găsi un statér; ia‑l și dă‑li‑l pentru Mine și pentru tine!”