1Fariseii și saducheii s‑au apropiat de Isus și, ca să‑L ispitească, I‑au cerut să le arate un semn din cer.
2Drept răspuns, El le‑a zis: „Când se înserează, voi ziceți: «Va fi vreme bună, căci cerul este roșu.»
3Și dimineața ziceți: «Astăzi va fi furtună, căci cerul este roșu‑posomorât.» [Fățarnicilor], chipul cerului știți să‑l deosebiți, dar semnele vremurilor nu puteți?
4O generație rea și adulteră cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona.” Apoi i‑a lăsat și a plecat.
5Ucenicii trecuseră pe cealaltă parte și uitaseră să ia pâini.
6Iar Isus le‑a zis: „Vedeți să vă păziți de aluatul fariseilor și al saducheilor!”
7Ei se gândeau în sinea lor și își ziceau: „ Spune așa pentru că nu am luat pâini!”
8Isus, știind aceasta, le‑a zis: „De ce vă gândiți în sinea voastră că nu aveți pâini, puțin credincioșilor?
9Tot nu pricepeți, nici nu vă mai aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii și câte coșuri ați adunat?
10Nici de cele șapte pâini pentru cei patru mii și câte coșuri ați adunat?
11Cum nu pricepeți că nu despre pâini v‑am zis, ci să vă păziți de aluatul fariseilor și al saducheilor?”
12Atunci au înțeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinilor, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.
13Isus a venit în părțile Cezareei lui Filip și i‑a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că este Fiul Omului?”
14Ei I‑au răspuns: „Unii zic că Ioan Botezătorul, alții – Ilie, iar alții – Ieremia sau unul dintre profeți.”
15„Dar voi”, le‑a zis El, „cine ziceți că sunt?”
16Simon Petru I‑a răspuns și I‑a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”
17Drept răspuns, Isus i‑a zis: „Ferice de tine, Simone, Bar‑Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți‑au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu din ceruri.
18Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței Morților nu o vor birui.
19Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, iar orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”
20Atunci le‑a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21De atunci încolo, Isus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească multe din partea bătrânilor, a preoților de seamă și a cărturarilor, să fie omorât și a treia zi să învie.
22Petru L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple asta!”
23Dar El, întorcându‑Se, i‑a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano! Tu ești o piatră de poticnire pentru Mine, fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.”
24Atunci Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze!
25Pentru că cine va vrea să‑și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine și‑o va păstra.
26Căci la ce i‑ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și‑ar pierde sufletul? Sau ce ar putea da un om în schimb pentru sufletul său?
27Căci Fiul Omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, și atunci îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
28Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu‑L vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa.”