Mark 9
1 Le‑a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”
2 După șase zile, Isus i‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i‑a dus deoparte pe un munte înalt, numai pe ei. Și S‑a schimbat la față înaintea lor;
3 hainele I s‑au făcut strălucitoare și foarte albe, de un alb pe care niciun înălbitor de pe pământ nu‑l poate da.
4 Și li s‑au arătat Ilie și Moise, care stăteau de vorbă cu Isus.
5 Petru a luat cuvântul și I‑a zis lui Isus: „ Rabbí, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.”
6 De fapt, nu știa ce să spună, căci erau înspăimântați.
7 Și a venit un nor care i‑a acoperit cu umbra lui, iar din nor s‑a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!”
8 Și îndată, uitându‑se în jur, n‑au mai văzut pe nimeni decât pe Isus, singur cu ei.
9 Pe când coborau de pe munte, Isus le‑a poruncit să nu povestească nimănui ce au văzut până când Fiul Omului va învia din morți.
10 Și au păstrat pentru ei cuvântul acesta, întrebându‑se între ei ce înseamnă că „va învia din morți”.
11 Ucenicii L‑au întrebat, zicând: „De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?”
12 Iar El le‑a spus: „Da, mai întâi vine Ilie ca să așeze toate la locul lor; și cum de stă scris despre Fiul Omului că va suferi multe și va fi disprețuit?
13 Eu vă spun că Ilie a și venit, și i‑au făcut tot ce au vrut, după cum este scris despre el.”
14 Când au ajuns la ucenici, au văzut o mare mulțime împrejurul lor și pe cărturari discutând aprins cu ei.
15 Și îndată, văzându‑L, toată mulțimea a fost cuprinsă de freamăt și a alergat la El să‑L întâmpine.
16 Iar El i‑a întrebat: „Despre ce vorbeați atât de aprins cu ei?”
17 Și unul din mulțime I‑a răspuns: „Învățătorule, l‑am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut.
18 Și ori de câte ori îl apucă, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le‑am spus ucenicilor Tăi să‑l scoată, dar n‑au putut.”
19 Iar El le‑a răspuns: „O, generație necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți‑l la Mine!”
20 Și l‑au adus la El. Și îndată, văzându‑L, duhul l‑a scuturat pe copil, și acesta, căzând la pământ, se zvârcolea și făcea spume la gură.
21 Și Isus l‑a întrebat pe tatăl lui: „De câtă vreme i se întâmplă asta?” „Din copilărie”, a răspuns el.
22 „De multe ori l‑a aruncat și în foc, și în apă, ca să‑l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie‑Ți milă de noi și ajută‑ne!”
23 Isus i‑a răspuns: „Dacă poți!? Toate lucrurile sunt cu putință pentru cel ce crede!”
24 Îndată, tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinței mele!”
25 Când a văzut Isus că mulțimea vine în fugă, a mustrat duhul necurat, zicându‑i: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși și să nu mai intri în el!”
26 Și țipând și scuturându‑l cu mare putere, duhul a ieșit. Copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit.
27 Dar Isus, apucându‑l de mână, l‑a ridicat, iar el s‑a sculat în picioare.
28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L‑au luat deoparte și L‑au întrebat: „Noi de ce n‑am putut să‑l scoatem?”
29 El le‑a zis: „Acest soi de demoni nu poate fi scos cu nimic altceva decât cu rugăciune [și post].”
30 Plecând din acel loc, au trecut prin Galileea, dar [Isus] nu voia să se știe că trecea pe acolo.
31 Căci îi învăța pe ucenicii Săi și le zicea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce‑L vor omorî, va învia.”
32 Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta și se temeau să‑L întrebe.
33 Apoi au venit la Capernaum. Pe când era în casă, El i‑a întrebat: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?”
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum avuseseră o dispută, vrând să știe cine este mai mare.
35 Și așezându‑Se, i‑a chemat pe cei doisprezece și le‑a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel mai de pe urmă dintre toți și slujitorul tuturor!”
36 Și, luând un copilaș, l‑a așezat în mijlocul lor, apoi l‑a luat în brațe și le‑a zis:
37 „Oricine primește pe unul din acești copilași în Numele Meu pe Mine Mă primește, și oricine Mă primește pe Mine nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M‑a trimis.”
38 Ioan I‑a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu ne urma.”
39 „Nu‑l opriți”, i‑a răspuns Isus, „căci nimeni care face o minune în Numele Meu nu Mă poate vorbi de rău îndată după aceea.
40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Și oricine vă va da să beți un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu‑și va pierde răsplata.
42 Și dacă cineva îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru omul acela să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare.
43 Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai‑o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață decât să ai două mâini și să ajungi în gheenă, în focul care nu se stinge,
44 [ unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.]
45 Iar dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie‑l; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop decât să ai două picioare și să fii aruncat în gheenă, [în focul care nu se stinge,
46 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.]
47 Iar dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate‑l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena [de foc]
48 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
49 Pentru că orice om va fi sărat cu foc [și orice jertfă va fi sărată cu sare].
50 Sarea este bună. Dar dacă sarea ajunge nesărată, cum îi veți reda gustul? Să aveți în voi sare și să trăiți în pace unii cu alții!”