Mark 10— EDCR

¹Isus a plecat de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să‑i învețe pe oameni.

²Au venit la El niște farisei și, ca să‑L ispitească, L‑au întrebat dacă unui bărbat îi este îngăduit să‑și lase soția.

³Drept răspuns, El le‑a zis: „Ce v‑a poruncit Moise?”

⁴„Moise ”, au zis ei, „a îngăduit ca bărbatul să scrie un act de despărțire și s‑o lase.”

⁵Isus le‑a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v‑a scris Moise porunca aceasta.

⁶Dar, la începutul creației, parte bărbătească și parte femeiască i‑a făcut.

⁷De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa,

⁸și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup

⁹Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.”

¹⁰În casă, ucenicii L‑au întrebat despre acest lucru.

¹¹El le‑a zis: „Oricine își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter împotriva ei.

¹²Și dacă femeia își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.”

¹³I‑au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i‑au certat [pe cei ce îi aduceau].

¹⁴Când a văzut Isus acest lucru, S‑a mâniat și le‑a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei!

¹⁵Adevărat vă spun că cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!”

¹⁶Apoi, luându‑i în brațe, i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.

¹⁷Când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L‑a întrebat: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

¹⁸„De ce Mă numești bun?”, i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

¹⁹Știi poruncile: Să nu ucizi; să nu săvârșești adulter; să nu furi; să nu depui mărturie mincinoasă; să nu înșeli; să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta. ”

²⁰El I‑a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea mea.”

²¹Isus, uitându‑Se cu dragoste la el, i‑a zis: „Un lucru îți mai lipsește: du‑te, vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, [ia‑ți crucea] și urmează‑Mă!”

²²Întristat de aceste cuvinte, omul acela a plecat mâhnit de tot, căci avea multe averi.

²³Isus S‑a uitat în jur și le‑a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!”

²⁴Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le‑a zis: „Copii, cât de greu este [pentru cei ce se încred în avuții] să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

²⁵Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!”

²⁶Ucenicii erau peste măsură de uluiți și ziceau unii către alții: „Atunci, cine poate să fie mântuit?”

²⁷Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putință!”

²⁸Petru a început să‑I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.”

²⁹Isus i‑a răspuns: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, [soție,] copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie

³⁰și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul care vine, viața veșnică.

³¹Mulți dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”

³²Se aflau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care‑L urmau erau înfricoșați. Luându‑i iarăși deoparte pe cei doisprezece, Isus a început să le vorbească despre cele ce aveau să I se întâmple:

³³„Iată, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor‑preoți și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și‑L vor da în mâinile păgânilor,

³⁴care își vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și‑L vor omorî; dar după trei zile va învia.”

³⁵Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit la El și I‑au zis: „Învățătorule, am vrea să faci pentru noi ceea ce‑Ți vom cere.”

³⁶El le‑a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?”

³⁷„Dă‑ne”, I‑au zis ei, „să stăm unul la dreapta și altul la stânga Ta când vei fi în slava Ta!”

³⁸Isus le‑a răspuns: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care‑l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu?”

³⁹„Putem”, I‑au zis ei. Și Isus le‑a răspuns: „ Da, veți bea paharul pe care‑l beau Eu și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu,

⁴⁰dar a sta la dreapta sau la stânga Mea nu Eu pot da, ci este pentru cei cărora le‑a fost pregătit.”

⁴¹Auzind aceasta, cei zece au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan.

⁴²Isus i‑a chemat la El și le‑a zis: „Știți că cei priviți drept conducători ai popoarelor domnesc peste ele, iar mai‑marii lor stăpânesc asupra lor.

⁴³Dar între voi să nu fie așa; cine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru,

⁴⁴și cine va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor!

⁴⁵Căci Fiul Omului n‑a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”

⁴⁶Au ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi și cu o mulțime destul de numeroasă, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea la marginea drumului [și cerșea].

⁴⁷Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige și să spună: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

⁴⁸Mulți îl certau ca să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

⁴⁹Isus S‑a oprit și a zis: „Chemați‑l!” L‑au chemat pe orb și i‑au zis: „Îndrăznește, scoală‑te, căci te cheamă!”

⁵⁰Orbul și‑a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

⁵¹Isus a luat cuvântul și i‑a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?” „ Rabbuní ”, I‑a răspuns orbul, „ vreau să‑mi recapăt vederea!”

⁵²Și Isus i‑a zis: „Du‑te, credința ta te‑a mântuit!” Îndată el și‑a recăpătat vederea și a mers după El pe drum.