1Pentru Iona faptul acesta a fost un mare rău și s‑a mâniat.
2S‑a rugat DOMNULUI și a zis: „Ah, DOAMNE, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? De aceea am vrut să fug la Tarșiș: știam că ești un Dumnezeu milostiv și îndurător, îndelung răbdător și bogat în bunătate și că Te căiești de rău!
3Acum, DOAMNE, ia‑mi viața, căci mai bine ar fi să mor decât să trăiesc!”
4DOMNUL i‑a zis: „Bine faci tu că te mânii?”
5Și Iona a ieșit din cetate și s‑a așezat la răsărit de cetate. Și‑a făcut acolo o colibă și a stat sub ea la umbră, cu gând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.
6DOMNUL Dumnezeu a făcut să crească o plantă, care s‑a înălțat peste Iona, ca să‑i facă umbră deasupra capului și să‑l izbăvească de răul lui. Iona s‑a bucurat foarte mult din pricina plantei.
7A doua zi, în revărsatul zorilor, Dumnezeu a trimis un vierme care a ros planta, și aceasta s‑a uscat.
8Când s‑a ivit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt fierbinte de la răsărit. Soarele l‑a bătut pe Iona în creștet, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară și a zis: „Mai bine ar fi să mor decât să trăiesc!”
9Dar Dumnezeu i‑a zis lui Iona: „Bine faci tu că te mânii din pricina plantei?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”
10Atunci DOMNUL a zis: „Ție îți este milă de o plantă pentru care n‑ai trudit deloc și pe care nu tu ai făcut‑o să crească, ci într‑o noapte a apărut și într‑o noapte a pierit.
11Și Mie să nu‑Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află peste o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga, pe lângă o mulțime de animale?”