Jonah 1
1 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai:
2 „Du‑te de îndată la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s‑a suit până la Mine!”
3 Iona s‑a sculat să fugă la Tarșiș, departe de Fața DOMNULUI. S‑a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care pleca spre Tarșiș. A plătit prețul călătoriei și s‑a suit în corabie ca să meargă împreună cu alți călători la Tarșiș, departe de Fața DOMNULUI.
4 Dar DOMNUL a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și s‑a stârnit o furtună atât de cumplită, încât corabia amenința să se sfărâme.
5 Corăbierii s‑au înspăimântat, au strigat, fiecare, la dumnezeul lui și au aruncat în mare încărcătura corabiei, ca s‑o facă mai ușoară. Între timp, Iona coborâse în fundul corabiei, se culcase și dormea dus.
6 Căpitanul corabiei s‑a apropiat de el și i‑a zis: „De ce dormi? Scoală‑te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va lua aminte la noi și nu vom pieri!”
7 Apoi au zis unul către altul: „Haideți să tragem la sorți, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona.
8 Atunci, ei i‑au zis: „Spune‑ne: Cum de a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?”
9 El le‑a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!”
10 Pe oamenii aceia i‑a apucat o mare frică și i‑au zis: „De ce ai făcut una ca asta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața DOMNULUI, pentru că le spusese el.
11 Ei i‑au zis: „Ce să‑ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era tot mai înfuriată.
12 El le‑a răspuns: „Luați‑mă și aruncați‑mă în mare, și marea se va potoli față de voi! Căci știu că din vina mea a venit peste voi această mare furtună!”
13 Corăbierii tot vâsleau ca să se întoarcă la țărm, dar nu puteau, pentru că marea se învolbura și mai mult împotriva lor.
14 Atunci au strigat către DOMNUL și au zis: „ DOAMNE, nu ne lăsa să pierim din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, DOAMNE, ai făcut după cum Ți‑a fost voia!”
15 Apoi l‑au luat pe Iona și l‑au azvârlit în mare; și furia mării s‑a potolit.
16 Pe oamenii aceia i‑a apucat o mare frică de DOMNUL și I‑au adus DOMNULUI o jertfă și I‑au făcut juruințe.
17 DOMNUL a trimis un pește mare să‑l înghită pe Iona, și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.