John 17— EDCR

¹După ce a vorbit astfel, Isus Și‑a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește‑L pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

²după cum I‑ai dat autoritate peste orice făptură, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care I i‑ai dat Tu!

³Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L‑ai trimis Tu.

⁴Eu Te‑am proslăvit pe pământ, căci am împlinit lucrarea pe care Mi‑ai dat‑o s‑o fac.

⁵Și acum, Tată, proslăvește‑Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.

⁶Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i‑ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Mi i‑ai dat Mie; și ei au păzit Cuvântul Tău.

⁷Acum au cunoscut că tot ce Mi‑ai dat vine de la Tine.

⁸Căci cuvintele pe care Mi le‑ai dat Tu li le‑am dat lor, și ei le‑au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M‑ai trimis.

⁹Pentru ei Mă rog. Nu pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i‑ai dat Tu, căci sunt ai Tăi;

¹⁰tot ce este al Meu este al Tău, iar ce este al Tău este al Meu; și Eu sunt proslăvit în ei.

¹¹Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește‑i în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, ca ei să fie una, asemenea Nouă.

¹²Când eram cu ei [în lume], îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, și i‑am ocrotit, astfel încât niciunul din ei n‑a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

¹³Dar, acum, vin la Tine și spun acestea cât sunt încă în lume, pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină în ei.

¹⁴Le‑am dat Cuvântul Tău; și lumea i‑a urât, fiindcă ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

¹⁵Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i păzești de Cel Rău.

¹⁶Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

¹⁷Sfințește‑i prin adevărul [Tău]: Cuvântul Tău este adevăr.

¹⁸Precum M‑ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i‑am trimis și Eu pe ei în lume.

¹⁹Pentru ei Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.

²⁰Nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor,

²¹ca toți să fie una, precum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine, ca și ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis.

²²Și slava pe care Mi‑ai dat‑o Mie le‑am dat‑o lor, ca să fie una, precum și Noi [suntem] una –

²³Eu în ei, și Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit cum M‑ai iubit pe Mine.

²⁴Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i‑ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi‑ai dat‑o fiindcă M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii.

²⁵Bunule Tată, lumea nu Te‑a cunoscut, dar Eu Te‑am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M‑ai trimis.

²⁶Eu le‑am făcut cunoscut Numele Tău și Îl voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M‑ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.”