John 16
1 V‑am spus acestea ca să nu vă poticniți.
2 Vă vor da afară din sinagogi, ba încă va veni ceasul când oricine vă va ucide va crede că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
3 Și se vor purta astfel cu voi pentru că nu Ne‑au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
4 V‑am spus acestea pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă aduceți aminte că vi le‑am spus. Nu vi le‑am spus de la început, pentru că eram cu voi.
5 Acum Mă duc la Cel ce M‑a trimis, și nimeni din voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?»
6 Dar, pentru că v‑am spus acestea, întristarea v‑a umplut inima.
7 Totuși, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc [Eu], Mângâietorul nu va veni la voi. Dar, dacă Mă duc, vi‑L voi trimite.
8 Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, dreptatea și judecata.
9 În ce privește păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine;
10 în ce privește dreptatea, fiindcă Mă duc la Tatăl și nu Mă veți mai vedea;
11 în ce privește judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12 Mai am încă multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta.
13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va vesti cele viitoare.
14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vi le va vesti.
15 Toate câte le are Tatăl sunt ale Mele, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu și vi le va vesti.
16 Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea, apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea, [fiindcă Mă duc la Tatăl].”
17 Unii din ucenicii Săi ziceau între ei: „Ce înseamnă cuvintele acestea: «Peste puțină vreme, nu Mă veți vedea, apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea» și «fiindcă Mă duc la Tatăl»?”
18 Ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: «Peste puțină vreme»? Nu știm ce vrea să spună.”
19 Isus a cunoscut că voiau să‑L întrebe și le‑a zis: „Vă întrebați între voi ce înseamnă cuvintele: «Peste puțină vreme, nu Mă veți vedea, apoi iarăși, peste puțină vreme, Mă veți vedea»?
20 Adevărat, adevărat vă spun: voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21 Femeia, când dă naștere, are parte de întristare, pentru că i‑a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu‑și mai amintește suferința, de bucurie că s‑a născut un om pe lume.
22 Și voi aveți acum parte de întristare, dar Eu iarăși vă voi vedea, inima vi se va bucura, și bucuria voastră nimeni n‑o va răpi de la voi.
23 În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba nimic. Adevărat, adevărat vă spun: orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
24 Până acum n‑ați cerut nimic în Numele Meu: cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25 V‑am spus acestea în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi deslușit despre Tatăl.
26 În ziua aceea, veți cere în Numele Meu și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
27 Căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că voi M‑ați iubit și ați crezut că de la Dumnezeu am ieșit.
28 Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; acum, las lumea și Mă duc la Tatăl.”
29 Ucenicii Săi I‑au zis: „Iată că acum vorbești deslușit și nu spui nicio pildă.
30 Acum cunoaștem că toate le știi și nu ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că de la Dumnezeu ai ieșit.”
31 „Acum credeți?”, le‑a răspuns Isus.
32 „Iată, vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare la ale sale, iar pe Mine Mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.
33 Toate acestea vi le‑am spus ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”