Habakkuk 3
1 Rugăciunea profetului Habacuc. (Pe șighionot.)
2 DOAMNE, când am auzit ce ai vestit, m‑am îngrozit de lucrarea ta, DOAMNE! Însuflețește‑o în cursul anilor! Fă‑o cunoscută în trecerea anilor! În mânia Ta, amintește‑ți de îndurare!
3 Dumnezeu vine din Teman, Cel Sfânt vine din muntele Paran. Măreția Lui acoperă cerul și lauda Lui umple pământul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina, din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui.
5 Înaintea Lui merge ciuma, și molima calcă pe urmele Lui.
6 Se oprește și zguduie pământul; privește și face neamurile să tremure; munții cei veșnici se sfărâmă, dealurile din vechime se pleacă; El umblă pe cărări veșnice.
7 Văd corturile Cușanului pline de groază și se cutremură colibele din țara Madianului.
8 S‑a mâniat oare DOMNUL pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă furia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi și Te‑ai suit în carul Tău de biruință?
9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău. Tu despici pământul prin râuri.
10 La vederea Ta, se freamătă munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurile în sus.
11 Soarele și luna se opresc în locuința lor, gonite de lumina săgeților Tale, de scânteierea suliței Tale.
12 Tu cutreieri pământul în furia Ta, zdrobești neamurile în mânia Ta.
13 Ieși ca să izbăvești poporul Tău, ca să-l izbăvești pe unsul Tău. Sfărâmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf.
14 Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc asupra mea să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie de parcă l-ar mânca pe cel sărman în culcuș.
15 Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.
16 Când am auzit vestea, mi s‑a cutremurat ființa; la auzul ei, mi s-au înfiorat buzele, mi-a intrat putrezirea în oase și tremur la fiecare pas. Aștept liniștit să vină ziua necazului peste poporul care ne cotropește.
17 Chiar dacă smochinul nu va înflori, și nu va fi rod în viță, chiar dacă rodul măslinului va lipsi și ogoarele nu vor da hrană, chiar dacă oile vor pieri din staul și nu vor mai fi vite în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în DOMNUL, mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19 DUMNEZEU Domnul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă ajută să umblu pe înălțimi. Către mai‑marele cântăreților. Pe instrumente cu coarde.