Habakkuk 2
1 Stăteam la locul meu de strajă și mă postam pe metereze, vegheam să văd ce-mi va spune DOMNUL și cum va răspunde la plângerea mea.
2 DOMNUL mi‑a răspuns și mi‑a zis: „Scrie profeția cât mai clar pe table, ca să se poată citi repede!
3 Este o altă profeție pentru vremea hotărâtă; ea dă mărturie despre sfârșit și nu minte; dacă întârzie, așteapt-o, pentru că negreșit va veni și nu va zăbovi!
4 Iată, babilonianul s‑a îngâmfat, nu este potolit sufletul din el, dar cel drept va trăi prin credința lui.
5 Da, asemenea vinului înșelător, omul lăudăros nu se potolește, ci își lărgește gâtlejul ca Șeolul, este nesățios ca moartea, strânge la sine toate neamurile și adună la sine toate popoarele.
6 Oare nu-l vor pune ele în cântecele lor, în proverbe și în vorbe cu tâlc? Se va zice: «Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va îmbogăți cu datorii?»
7 Nu se vor ridica deodată cei ce te‑au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi și vei ajunge prada lor?
8 Fiindcă ai jefuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jefui pentru sângele oamenilor și pentru silnicia făcută pământului, cetăților și tuturor locuitorilor lor.
9 «Vai de cel ce strânge câștiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să‑și așeze apoi cuibul într‑un loc înalt și să scape de nenorocire!»
10 Planul pe care l-ai făcut a ajuns rușinea casei tale: ai măcelărit o mulțime de popoare și ți-ai încărcat sufletul cu păcat.
11 Căci piatra din mijlocul zidului strigă, iar grinda din acoperiș îi răspunde.
12 «Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge, care întemeiază o așezare cu nelegiuire!»
13 Oare nu DOMNUL Oștirilor a rânduit ca popoarele să se ostenească pentru foc și neamurile să se trudească degeaba?
14 Căci pământul va fi plin de cunoștința slavei DOMNULUI cum este fundul mării de apele care-l acoperă.
15 «Vai de cel care îi dă aproapelui său să bea, care îi toarnă din vasul mâniei și îl adapă din cupa urgiei, ca să-i privească goliciunea!»
16 Te vei sătura de ocară, nu de cinste; bea și tu și dezvelește‑te! Va veni și la tine potirul din mâna DOMNULUI și va veni ocara peste slava ta.
17 Căci silniciile făcute împotriva Libanului te vor îngropa și prăpădul făcut printre animale te va îngrozi, pentru sângele oamenilor și pentru silnicia făcută pământului, cetăților și tuturor locuitorilor lor.
18 La ce folosește un idol, de se apucă să îl cioplească meșterul, sau un chip turnat, un învățător mincinos, de se încrede în el făuritorul lui și face idoli muți?
19 Vai de cel ce zice unui lemn: «Scoală‑te!» și unei pietre mute: «Trezește‑te!» Poate ea să dea învățătură? Iată, este ferecată cu aur și argint, dar nu are un duh care să o însuflețească.
20 Dar DOMNUL este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!”