1În vremea aceea, Iuda a coborât de la frații săi și s‑a abătut pe la un om din Adulam, numit Hira.
2Acolo, Iuda a văzut‑o pe fiica unui canaanit, numit Șua. A luat‑o de nevastă și a intrat la ea,
3iar ea a rămas însărcinată și a născut un fiu. Și Iuda i‑a pus numele Er.
4Ea a rămas iarăși însărcinată și a mai născut un fiu, căruia i‑a pus numele Onan.
5A mai născut iarăși un fiu, căruia i‑a pus numele Șela. Ea era la Czib când a născut.
6Iuda i‑a luat lui Er, întâiului său născut, o nevastă pe nume Tamar.
7Er, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea DOMNULUI, și DOMNUL l‑a omorât.
8Atunci, Iuda i‑a zis lui Onan: „Du‑te la văduva fratelui tău, împlinește‑ți datoria de cumnat și ridică‑i urmaș fratelui tău!”
9Dar știind că urmașul nu va fi al lui, Onan risipea sămânța pe pământ când intra la văduva fratelui său, ca să nu‑i dea urmaș fratelui său.
10Ce făcea el n‑a fost pe placul DOMNULUI, care l‑a omorât și pe el.
11Atunci, Iuda i‑a zis lui Tamar, nora sa: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șela!” Căci zicea: „Să nu cumva să moară și acesta, asemenea fraților lui.” Și Tamar s‑a dus și a locuit în casa tatălui ei.
12După multe zile, nevasta lui Iuda, fiica lui Șua a murit. După ce au trecut zilele de jale, Iuda s‑a suit la Timna, la cei care‑i tundeau turmele, împreună cu Hira, prietenul său adulamit.
13I‑au dat de veste lui Tamar despre lucrul acesta și i‑au zis: „Iată, socrul tău se suie la Timna, ca să‑și tundă turmele.”
14Tamar și‑a lăsat hainele de văduvă, s‑a acoperit cu un văl, s‑a înveșmântat și s‑a așezat la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna, fiindcă văzuse că Șela crescuse, dar ea nu‑i fusese dată de nevastă.
15Iuda a văzut‑o și, fiindcă ea își acoperise fața, a crezut că este o desfrânată.
16În drum, s‑a abătut pe la ea și i‑a zis: „Lasă‑mă să intru la tine!”, căci nu știa că era nora sa. Ea i‑a zis: „Ce‑mi dai, ca să intri la mine?”
17El i‑a răspuns: „Am să‑ți trimit un ied din turma mea.” Ea i‑a zis: „ Ce‑ar fi să‑mi lași o garanție până îl vei trimite?”
18El i‑a răspuns: „Ce garanție să‑ți las?” Ea i‑a zis: „Pecetea ta, cu tot cu șnur, și toiagul din mâna ta.” El i le‑a dat, a intrat la ea și a lăsat‑o însărcinată.
19Ea s‑a sculat și a plecat; și‑a scos vălul și s‑a îmbrăcat iarăși cu hainele de văduvă.
20Iuda a trimis iedul prin prietenul său, adulamitul, ca să scoată garanția din mâinile femeii, dar acesta n‑a găsit‑o.
21I‑a întrebat pe oamenii locului, zicând: „Unde este desfrânata aceea care stătea aici, la Enaim, pe drum?” Ei i‑au răspuns: „N‑a fost aici nicio desfrânată.”
22Atunci s‑a întors la Iuda și i‑a spus: „N‑am găsit‑o; ba încă, oamenii locului au zis: «N‑a fost aici nicio desfrânată.»”
23Iuda a zis: „Țină ce a luat, ca să nu ajungem de ocară. Iată, am trimis iedul acesta, și n‑ai găsit‑o.”
24Cam după trei luni, i s‑a dat de veste lui Iuda: „Tamar, nora ta, s‑a desfrânat; mai mult, a și rămas însărcinată din desfrâu!” Iuda a zis: „Scoateți‑o afară, ca să fie arsă!”
25După ce au scos‑o afară, ea i‑a trimis vorbă socrului său: „Cu omul căruia îi aparțin lucrurile acestea am rămas eu însărcinată; cercetează, te rog, ale cui sunt pecetea și șnururile, precum și toiagul acesta!”
26Iuda le‑a recunoscut și a zis: „Dreptatea este la ea, nu la mine, fiindcă n‑am dat‑o de nevastă fiului meu Șela.” Și de atunci nu a mai cunoscut‑o.
27Când lui Tamar i‑a venit vremea să nască, iată, în pântecele ei erau gemeni.
28În timpul nașterii, unul a scos mâna; moașa i‑a apucat mâna și i‑a legat un fir stacojiu, zicând: „Acesta a ieșit cel dintâi.”
29Dar el și‑a tras mâna înapoi și a ieșit fratele său. Atunci, moașa a zis: „Ce spărtură ți‑ai mai făcut!” De aceea i‑a pus numele Pereț.
30În urmă a ieșit fratele său, cu firul stacojiu la mână; și i‑au pus numele Zerah.