1Șarpele, însă, era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i‑a zis femeii: „Oare a spus Dumnezeu cu adevărat să nu mâncați din orice pom din grădină?”
2Femeia i‑a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul oricărui pom din grădină.
3Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!»”
4Atunci, șarpele i‑a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri!
5Dimpotrivă, Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând ce este bine și ce este rău.”
6Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, că era o încântare pentru ochi și că era de dorit să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat. Apoi i‑a dat și bărbatului ei, care a mâncat și el.
7Atunci li s‑au deschis amândurora ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut șorțuri din ele.
8Când au auzit glasul DOMNULUI Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, omul și femeia lui s‑au ascuns de fața Lui printre pomii din grădină.
9Dar DOMNUL Dumnezeu a început să‑l strige pe om și i‑a zis: „Unde ești?”
10El a răspuns: „Ți‑am auzit glasul în grădină și mi‑a fost frică, pentru că sunt gol, așa că m‑am ascuns.”
11Și DOMNUL Dumnezeu i‑a zis: „Cine ți‑a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?”
12Omul a răspuns: „Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat.”
13Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia I‑a răspuns: „Șarpele m‑a amăgit și am mâncat din pom.”
14DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat să fii între toate animalele și între toate fiarele câmpului; pe pântece să te târăști și țărână să mănânci în toate zilele vieții tale!
15Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Sămânța ei îți va zdrobi capul, iar tu îi vei străpunge călcâiul.”
16Femeii i‑a zis: „Îți voi da suferință multă și sarcină grea; cu durere vei naște copii, și dorința ta se va ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
17Lui Adam i‑a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul femeii tale și ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci, blestemat va fi pământul din pricina ta. Cu trudă îți vei scoate hrana din el în toate zilele vieții tale;
18spini și pălămidă îți va da și vei mânca iarba de pe câmp.
19În sudoarea feței îți vei mânca pâinea, până te vei întoarce în pământ, fiindcă din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce!”
20Omul i‑a pus femeii sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.
21DOMNUL Dumnezeu le‑a făcut lui Adam și femeii lui haine din piele și i‑a îmbrăcat cu ele.
22DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci!”
23De aceea, DOMNUL Dumnezeu l‑a alungat din grădina Eden ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24Astfel l‑a izgonit El pe om; iar la răsăritul grădinii Eden a pus niște heruvimi care să învârtă o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul spre pomul vieții.