1O, galateni nechibzuiți! Cine v‑a fermecat pe voi, sub ochii cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
2Numai aceasta vreau să aflu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul sau prin credința în cele auzite?
3Atât de nechibzuiți sunteți? După ce ați început prin Duhul, acum vreți să sfârșiți prin firea pământească?
4În zadar ați avut parte de atâtea? Eu cred că nu în zadar.
5Cel ce vă dăruiește Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin credința în cele auzite?
6După cum Avraam L‑a crezut pe Dumnezeu, și credința i s‑a socotit ca dreptate,
7înțelegeți deci că fii ai lui Avraam sunt cei care au credință.
8Scriptura, fiindcă a prevăzut că Dumnezeu îndreptățește neamurile prin credință, i‑a dat mai dinainte lui Avraam această veste bună: Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.
9Prin urmare, cei ce au credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios.
10Dar toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.
11Și că nimeni nu e îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este limpede: Cel drept prin credință va trăi.
12Însă Legea nu se bizuie pe credință; dimpotrivă: Cine face aceste lucruri va trăi prin ele.
13Hristos ne‑a răscumpărat de sub blestemul Legii făcându‑Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: Blestemat este oricine este atârnat pe lemn –
14pentru ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus și astfel să primim prin credință Duhul făgăduit.
15Fraților (ca să iau o pildă din viața de zi cu zi), un testament, fie el și omenesc, odată întărit, nu mai poate fi anulat sau modificat.
16Or, făgăduințele i‑au fost făcute lui Avraam și seminței lui. Nu zice: „și semințelor”, ca și cum ar fi vorba de mai multe, ci ca și cum ar fi vorba de una: și seminței tale, adică Hristos.
17Iată ce vreau să zic: testamentul pe care l‑a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi anulat de Legea dată după patru sute treizeci de ani, astfel încât făgăduința să fie nimicită.
18Căci dacă moștenirea ar veni pe baza Legii, n‑ar mai fi pe baza făgăduinței; însă lui Avraam Dumnezeu i‑a dăruit‑o prin făgăduință.
19Atunci care e rostul Legii? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța” căreia I se făcuse făgăduința; ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
20Dar mijlocitorul nu are de‑a face cu o singură parte, pe când Dumnezeu este Unul singur.
21Așadar, este Legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s‑ar fi dat o Lege care să poată da viața, cu siguranță dreptatea ar fi venit din Lege.
22Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să le fie dată, prin credința în Isus Hristos, celor ce cred.
23Înainte de venirea credinței, eram sub paza Legii, închiși în vederea credinței care trebuia să fie descoperită.
24Astfel, Legea ne‑a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim îndreptățiți prin credință.
25După ce a venit credința, nu mai suntem sub acest îndrumător.
26Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus.
27Toți care în Hristos v‑ați botezat, cu Hristos v‑ați îmbrăcat.
28Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici om liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.
29Și dacă sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.